S-a întâmplat în 30 septembrie 1916
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 30 septembrie 1916: A murit Mihail Săulescu, poet şi dramaturg român. Mihail Săulescu (n. 23 februarie 1888, Bucureşti – d. Predeal) a fost poet român. A cultivat o poezie cu tematică citadină, simbolistă; a scris şi drame de factură expresionistă. La 30 septembrie 1916: cade eroic pe frontul de la Predeal.

Mihail Săulescu era unul din cei nouă copii ai maiorului Nicolae Săulescu, fost luptător în Războiul de Independenţă, la 1877, pe dealurile însângerate ale Plevnei. Mihail, al patrulea dintre fraţi şi surori, s-a născut în Bucureşti la 23 februarie 1888. Este fiul Ecaterinei (născută Gaist) şi al lui Nicolae Săulescu, ofiţer şi pictor. Învaţă în Bucureşti, la liceele „Sf. Sava” şi „Matei Basarab” (1898-1903), apoi urmează, fără să termine, Conservatorul de Artă Dramatică.

Sursa foto: https://www.facebook.com/lumea.poeziilor/photos/23-februarie-1888-se-n%C4%83%C8%99tea-mihail-s%C4%83ulescu-d-30-septembrie-1916-predeal-rom%C3%A2nia/1983870161757742/

Lucrează mai întâi ca învăţător în judeţul Gorj (1907), apoi în Prahova, la Posada, locuri cu oameni ce l-au inspirat în memorabilele versuri: „Strămoşii mei, desigur, s-au chinuit pe aici../Tăind cu plugul brazde adânci şi roditoare,/ Cu aurul din câmpuri legând pe cel din soare,/Erau mai altfel, poate, decât i-aş cred-mici../Şi-atunci când duşmanii se arătau în zare,/ uitând de plug şi turme, în cale le ieşeau;/ Homer nu spune-însă, că-n vremuri legendare,/Desigur că în lupte şi ei atunci mureau….”/Strămoşii-fragment)
Din anul 1911, Mihail Saulescu s-a avântat pe tărâmul publicisticii, al literaturii în general, mai întâi în redacţia revistei „Luceafărul” din Sibiu şi ulterior la Gazeta „Rampa”, comcomitent colaborând şi la publicaţiile vremii precum „Capitala”, „Convorbiri critice” „Universul Literar” ş.a . În anul 1913 a scris drama „Săptămâna Luminată”. dramă şi piesele „Călătorii”(poem dramatic) și „În fața mării”. „Săptămâna luminată ” a fost reprezentată pe scenă și publicată în volum postum, în 1921, fiind considerată de prietenii săi o capodoperă. Piesa va fi jucată la Teatrul Național în stagiunea 1921–1922 și, doi ani mai târziu, la Grosses Theater din Berlin. Peste mai bine de 30 de ani, poetul Eugen Jebeleanu, alcătuitorul unei ediții de Opere (1947),îl considera „unul dintre cei mai mari dramaturgi ai noștri”.Piesa este modernă în adevăratul înțeles al cuvântului, cu personaje generice, după modelul expresionismului german: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, Paznicul.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu