Émile Zola, romancier francez

În scrierile sale, Zola a dorit să surprindă esența unei epoci în plină transformare, afirmând:
„Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; aceasta este convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”

Operele sale majore sunt reunite în ciclul „Les Rougon-Macquart”, care urmărește destinele mai multor generații ale unei familii, pe fundalul transformărilor sociale și politice din secolul al XIX-lea. Printre cele mai cunoscute romane se numără Germinal, L’Assommoir (Gervaise) și Nana. În afara ciclului, celebru rămâne Thérèse Raquin.

Momentul definitoriu al vieții publice a scriitorului a fost publicarea celebrului articol „J’accuse…!” (Acuz!), la 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L’Aurore. În această scrisoare deschisă adresată președintelui Félix Faure, Zola acuza guvernul de antisemitism și de erori judiciare grave în Afacerea Dreyfus. Manifestul său a divizat societatea franceză, dar l-a transformat într-un simbol al dreptății și al luptei pentru adevăr. Condamnat pentru calomnie, Zola a ales exilul în Anglia pentru a evita închisoarea.

Scriitorul a murit pe 29 septembrie 1902, la Paris, în urma unei intoxicații cu monoxid de carbon, existând suspiciuni că ar fi fost vorba de o crimă. A fost înmormântat inițial la cimitirul Montmartre, iar în 1908 rămășițele i-au fost mutate la Panteonul din Paris, alături de alte mari personalități ale culturii franceze.

Cu prilejul centenarului manifestului J’accuse, în ianuarie 1998, președintele Jacques Chirac spunea:
„Să nu uităm niciodată curajul unui mare scriitor care, asumându-și toate riscurile, punându-și în pericol liniștea, faima și chiar viața, a îndrăznit să își ridice tocul și să-și pună talentul în slujba adevărului.”

Opera literară a lui Émile Zola cuprinde mai multe etape distincte. Printre romanele de început se numără: (1865) Confesiunea lui Claude (La Confession de Claude), (1866) Prada (La Curée), (1867) Thérèse Raquin și (1868) Madeleine Férat. Din zona scrierilor teoretice, cel mai important este (1880) Romanul experimental (Le Roman expérimental).

Ciclul „Les Rougon-Macquart”, intitulat de autor „Istoria naturală și socială a unei familii sub al Doilea Imperiu”, reunește douăzeci de volume: (1871) Averea familiei Rougon (La Fortune des Rougon), (1871-72) Haita (La Curée), (1873) Pântecele Parisului (Le Ventre de Paris), (1874) Cucerirea orașului Plassans (La Conquête de Plassans), (1875) Greșeala abatelui Mouret (La Faute de l’Abbé Mouret), (1876) Excelența sa Eugène Rougon (Son Excellence Eugène Rougon), (1877) Gervaise (L’Assommoir), (1878) O pagină de dragoste (Une Page d’amour), (1880) Nana, (1882) Pot-Bouille, (1883) La paradisul femeilor (Au Bonheur des Dames), (1884) Bucuria de a trăi (La Joie de vivre), (1885) Germinal, (1886) Opera (L’Oeuvre), (1887) Pământul (La Terre), (1888) Visul (Le Rêve), (1890) Bestia umană (La Bête Humaine), (1891) Banii (L’Argent), (1892) Prăpădul (La Débâcle) și (1893) Doctorul Pascal (Le Docteur Pascal).

Un alt proiect important al scriitorului este ciclul „Les Trois Villes”, alcătuit din: (1894) Lourdes, (1896) Roma și (1898) Paris.

Ultima etapă a creației sale o constituie ciclul „Les Quatre Évangiles”, care include: (1899) Fecunditate (Fécondité), (1901) Muncă (Travail), (1903, postum) Adevăr (Vérité) și (neterminat) Dreptate (Justice).