Predecesori şi urmaşi

Nu de puține ori am luat seama că linia genetică din care ne tragem e mai importantă decât cine  suntem ȋntr-adevăr.

Nu numai o dată am rămas uimiți de faptul că numele pe care ȋl poartă o persoană e mai important decât calitatea persoanei ȋn sine.

Iată cum se face că faima unora e “trâmbițată” ȋn societate nu de faptele lor sau de capacitățile fizice sau intelectuale dovedite, ci de ecoul numelor strămoşilor acestora. Astfel ajungem să fim catalogați ȋn funcție de ceea ce au fost părinții sau bunicii. Dacă unul dintre ei a fost o persoană importantă, comunitatea se aşteaptă ca urmaşii să-i calce pe urme şi ȋi oferă ȋncredere ȋn acest sens fără să-i pună la ȋncercare calitățile. Este valabilă şi reciproca: dacă unul dintre predecesori a fost o persoană vicioasă, urmaşii sunt considerați la fel.

Putem spune că acest lucru este un “viciu de procedură”  al concepției societății despre calitate. Dacă tata a fost un bețiv, de ce este obligatoriu ca eu să fiu la fel? Sau dacă mama a fost doctor docent ȋn limbă şi comunicare, eu nu aş putea fi un agramat? Ba aş putea fi!

Ȋnsă, ȋn societatea noastră, lucrurile nu merg aşa! E de ajuns ca un predecesor din arborele nostru genealogic să fi fost important pentru societate ca următoarele două sau trei generații să fie considerate la fel. Asta până când se stinge amintirea faimei predecesorului din mentalul social. La fel se ȋntâmplă şi dacă ai avut un moş sau strămoş perceput rău de societate. Următoarele două sau trei generații trebuie să lupte cu inerția concepției societății pentru a-şi spăla numele de o pată.

            De ce se ȋntâmplă aşa?

Pentru că oamenii au nevoie de personalități reper pentru a fixa un interval de comportament social normal. Şi este mai greu să creeze aceste repere ȋn prezent  decât să le găsească ȋn trecut.

Dar trecutul a implicat alte circumstanțe şi norme comportamentale sau de gândire. Noi, ȋn prezent, ar trebui să dezvoltăm aceste repere umane dintre cei care sunt ȋncă ȋn viață. Ar fi mult mai palpabile aceste exemple pentru generațiile tinere, decât să le oferim exemple perimate care nu au nici o proiecție ȋn mentalul tinerilor. Oferindu-le exemple din trecut, nu facem altceva decât să le limităm gândirea.

Este adevărat că societatea a progresat din toate punctele de vedere şi este foarte greu să se educe repere umane. Dar asta ȋnseamnă concurența. O concurență cu dezvoltarea umană.

Haideți să lăsăm deoparte inerția şi să ȋmbrățişăm progresul! Să dăm o şansă tinerilor, chiar dacă sunt “obscuri”, fără “simboluri sociale” ȋn arborele lor genealogic, poate se vor ridica unii care să ne conducă spre bine. Dacă noi nu suntem ȋn stare, căutându-ne exemple ȋn trecut, să-i lăsăm pe ei să dezvolte propriile exemple ȋn prezent.

Să nu-i mai judecăm după părinți, bunici sau frați! Fiecare om este unic!

Iulia Chiper