Meșteșuguri vechi de sute de ani reînviate de un tânăr bârlădean

„Tot ce-i românesc nu piere” – un vers care ne-a demonstrat că tradițiile sunt și vor fi păstrate de actuala generație. Andrei Vladimir este un tânăr bârlădean care duce cu mândrie arta populară. Țese și învârte fuiorul cu multă îndemânare, iar produsele care ies din mâna lui sunt adevărate giuvaiere românești.

Povestea tânărului bârlădean începe cu o bunică, asemănătoare celei întâlnite în povestea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Mamaia Natolica a fost ființa care l-a învățat de la patru ani să descopere minunea care, acum, îi oferă o sursă de venit sigură: războiul de țesut.

„Pasiunea am descoperit-o de mic, din familie. S-a lucrat tot timpul și de aici am și învățat prima oară. Îmi erau foarte dragi din totdeauna nu știu de ce, dar de mic am fost atras de tot ce înseamnă tradițional… mai ales de muzică și costum… obiceiuri”, ne-a declarat Vladimir Andrei.

A început cu niște batiste cusute și cu împletituri. După aceea, când mâna i s-a dat a trecut  la ștergare, preșuri și acum a ajuns în punctul de a ști cum se face orice țesătură tradiționala și nu numai. La această dată, tânărul îndrăgostit de tradițiile populare realizează tot ce ține de industria casnică și piese de port sau materiale necesare realizării acestora.

„Am țesut cam orice s-a țesut înainte. Și am cusut cămăși, am tricotat pulovere, ciorapi am făcut dantelă. Adică le fac și acum,dar pe primul plan este țesutul”, ne dezvăluie Vladimir.

Secretul succesului constă în voință, că restul se învață. Obiectele pe care bârlădeanul le crează pot fi achiziționate de pe pagina „Magazinul cu obiecte țărănești”, iar tânărul este fericit atunci când produsele îi sunt achiziționate de români.

„Cel mai mult cumpără românii. Aceștia au început să poarte costumul și să prețuiască tot ce este făcut manual. Străinii caută ceva mic doar pe post de suvenir sau o piesa pentru amintire. Românul cumpără pentru a purta și folosi”, declară cu mândrie tânărul.

A crezut în visul lui și a reușit să-i coopteze și pe alții pentru a putea duce mai departe frumusețea portului românesc.

„Este un mic atelier în care lucrăm mai multe persoane, dar eu și încă doi prieteni suntem «cei de bază». Când apar comenzi mai mari și nu putem face față noi sunt și femei din sate sau rudele care ne ajută. Lucrez și de drag, dar și pentru a mă întreține pentru că este o meserie frumoasa și bănoasă dacă știi ce ai de făcut”, ne povestește Vladimir.

De fiecare dată când a văzut că e apreciat ceva făcut de mâinile lui a încercat să facă mai bun și mai mult. Din punctul să de vedere portul tradițional este „una din cărțile de identitate a poporului și cea mai scumpă haină. Iubește valorile satului tradițional și oamenii care încă respectă acea rânduială a satului și a lor care a fost transmisă din generație în generație.

„Îmi doresc pe viitor ca lumea să fie la fel de deschisă cum este acum – pentru tot ce este autentic și nu pentru consum, în special, și să nu fie doar un curent. Acum mă ocup tot cu acest lucru și… țes. Mă bucur că pot să fac ceea ce îmi place tot timpul”, ne declară Andrei Vladimir.

La această oră acesta este student și mândru de tot ceea ce face. Este un norocos pentru că viața i-a oferit surprize frumoase, nu a cunoscut dezamăgiri.

România este încă o țară cu multe tradiții și obiceiuri care au fost păstrate de-alungul anilor. Iar tineri precum Andrei Vladimir vin să ne demonstreze, încă o dată, că există speranță, iar acest neam nu are cum să piară.

Cristina Rădulescu