24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române!

24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române! În istoria României, ziua de 24 ianuarie, mai exact Unirea Principatelor, are o însemnătate crucială. Început în anul 1848, procesul de unire a celor două principate s-a bazat pe apropierea puternică economică și culturală dintre cele două țări. Țara Românească s-a unit cu Moldova sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

Mica Unire din 24 ianuarie 1859 a fost primul și cel mai important pas pe calea înfăptuirii statului unitar național, care a deschis drumul către Marea Unire, sărbătorită la 1 decembrie 1918.

Ziua de 24 ianuarie 1859 marchează momentul în care colonelul moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Țării Românești, devenind astfel primul lider al Principatelor Unite și, după câțiva ani, al statului unitar România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Principatelor_Rom%C3%A2ne#/media/Fi%C8%99ier:Romania_1859-1878.png

Procesul unirii a început odată cu adoptarea Regulamentelor Organice, în perioada 1831–1832, în Muntenia și Moldova, documente care stipulau necesitatea unificării politice. Acestea au fost urmate de acorduri vamale între cele două principate (1833–1835) și de lichidarea posturilor vamale, începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu.

Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Țara Românească, litografie de Carol Popp de Szathmáry

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Principatelor_Rom%C3%A2ne#/media/Fi%C8%99ier:Divanul_Ad-Hoc,_1857.jpg

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Principatelor_Rom%C3%A2ne#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Proclamarea_Unirii.jpg

Deznodământul Războiului Crimeii a limitat temporar ambițiile geopolitice ale Imperiului Rus la Dunărea de Jos, fără a consolida însă Imperiul Otoman, de care depindeau Principatele Române. Acest context a favorizat realizarea unirii.

Votul popular favorabil unirii, exprimat în ambele țări prin Adunările ad-hoc din 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858 – o înțelegere între Marile Puteri, care accepta o uniune formală între Moldova și Țara Românească, cu guverne separate, dar cu anumite instituții comune.

La începutul anului 1859, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și al Țării Românești, act ce a adus cele două state într-o uniune personală. Alegerea sa a reprezentat un pas decisiv, Cuza fiind un susținător ferm al ideii de unire.

Procesul de unificare a continuat cu sprijinul unor personalități marcante ale vremii, precum Mihail Kogălniceanu și Ion Brătianu. La 24 ianuarie 1859, într-o ceremonie solemnă desfășurată la București, a fost proclamată Unirea Principatelor Române.

Unirea Principatelor a avut o importanță majoră pentru dezvoltarea României, punând bazele statului național român modern și contribuind la consolidarea identității naționale.

În perioada următoare, Unirea a fost consolidată prin reforme esențiale, precum abolirea iobăgiei și introducerea unui sistem modern de învățământ, reforme care au avut un impact semnificativ asupra societății românești și asupra dezvoltării economice și sociale a țării.

În anul 1862, cu sprijinul unioniștilor din ambele principate, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere, în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată în acel an a consfințit oficial numele noului stat: România.

La 165 de ani de la Unirea Principatelor, această zi rămâne un simbol al perseverenței și aspirațiilor naționale, o ocazie de a reflecta asupra trecutului și de a celebra unitatea și solidaritatea care au stat la baza formării statului român modern.