Jurnal FM 
„Moara cu povești”. Prin „dulcele” târg al Brașovului cu Dorian Lungu…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 18, 2022
Motto: „Tot ce îţi trebuie este iubirea. Dar puţină ciocolată din când în când nu strică.”- Charles M. Schulz , caricaturist și desenator american
Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici, la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești” de fiecare vineri, să plecăm, din nou, într-o scurtă „călătorie” prin urbea brașoveană, în căutare de povești faine. Astăzi, vă voi relata doar câteva gânduri în câteva rânduri despre un om fain și afacerea sa dulce…Dulce la propriu! Este vorba despre, cum îi spuneau niște copii, „domnul Luado”, adică brașoveanul Dorian Lungu, cel ce, de prin 2011, a adus ciocolata la rang de artă în urbea brașoveană cu a sa „Luado Chocolate”. Este cel care demonstrează că poți avea o carieră de succes atunci când îţi transformi o pasiune într-un mod de a trăi, în cel mai „dulce” job și chiar într-o afacere de succes. Poate și cu ajutorul „alinierii astrelor” vieții, dar cu multă pasiune, muncă, învățare și gestionare, pas cu pas, a unei afaceri deloc ușoare de gestionat și de dezvoltat într-o țară cu o educație mai puțin bogată în domeniul ciocolatei de calitate.
Ciocolata, în general, nu cred că are nevoie de vreo prezentare mai specială în cuvinte, deşi istoria acestei „povești” care se numește ciocolată, tentantă pentru mulți contemporani, ascunde multe secrete, sute și mii de modalități de prezentare pentru consum care au rezistat sau nu trecerii timpului şi, fără îndoială, reţete complexe al căror rezultat este calitatea unor produse de ciocolată de neuitat. Însă maeştrii ciocolatieri belgieni, italieni, francezi ori de pe alte meleaguri nu mai deţin exclusivitatea privind acest domeniu foarte complex, cel de producere a ciocolatei de calitate. Fapt pentru care a venit și rândul artizanilor români într-ale ciocolatei bune să clădească niște povești, faine, dulci și de notorietate. Și, pas cu pas, în ultimii ani au început să răsară și pe la noi câteva nume în acest domeniu încă nu prea cunoscut marelui public. Cei ce locuiesc în Brașov (și nu numai), îl cunosc pe Dorian Lungu din emisiunile sale renumite de pe prima televiziune locală brașoveană, RTT Brașov, emisiunea „Secretele Brașovului”, unde este o gazdă pricepută, amabilă, incisivă atunci când trebuie și eficientă în „disecarea” temelor emisiunii pe care o „păstorește”. Asta într-un „peisaj” media TV extrem de sărac din Brașovul de azi…Trebuie să vă dezvălui faptul că, de o lungă perioadă, suntem unul în lista celuilalt de contacte pe rețeaua de socializare numită Facebook, dar, fizic, nu am interacționat niciodată. După prima ediție a Conferințelor Coresi din toamna aceasta, unde l-am văzut la un panel interesant și fain, mi-am spus și i-am transmis că trebuie să ne vedem și să stăm „la o poveste”, fapt pentru care ne-am întâlnit, către sfârșitul săptămânii trecute, pentru un timp relativ scurt. Firește, intenționam ca această întâlnire să fie cât mai scurtă, în ideea de a nu-l deranja pe om din activitatea sa, deloc ușoară, de gestionare a destinelor afacerii sale „dulci” și a oamenilor din echipa sa. Adică, el era în timpul orelor sale de program și își conducea afacerea, iar eu, conform unei „legi ale lui Murphy”, având o oră de timp liber, ocupam ora celui ce nu avea acel timp liber…Am fost primit la biroul dumisale din Brașov cu o deosebită amabilitate, loc unde am schimbat, reciproc, multe dintre impresiile și părerile noastre „despre lume și viață” care ne unesc, dar mi-a și împărtășit câteva dintre „liniile directoare” care l-au ghidat și continuă să-l ghideze în viață și în gestionarea afacerii sale devenită, realmente, un brand veritabil al Brașovului, „Luado Chocolate”. În sine, întâlnirea mea cu Dorian Lungu nu a fost un interviu clasic, standard, presărat cu întrebări punctuale, bine „clocite” dinainte, ci o discuție normală între doi oameni care se prețuiesc reciproc și care pot împărtăși valori comune. De aceea, nu am insistat cu diverse întrebări-standard, tocmai pentru că, de-a lungul timpului, i-au fost adresate cvasi-toate „întrebările esențiale” despre el și afacerea sa și nu aș fi dorit să îl agasez cu niște întrebări cu caracter repetitiv, cu răspunsuri dezvăluite deja în diverși vectori media și pe care le poate accesa oricine printr-o simplă căutare pe nemărginitele cărări ale lui Taica Google…
Cine este, deci, Dorian Lungu? Menționez că vă descriu aceste câteva „felii” din viața dumisale, în principal, pe baza informațiilor luate din vectorii media care l-au intervievat de-a lungul timpului și pe care le puteți găsi, în detaliu, în sursele inserate la sfârșitul rândurilor de azi, dar și după timpul petrecut împreună la întâlnirea noastră. Dorian Lungu s-a născut la 9 septembrie 1973, la Braşov, fiind „născut și crescut” brașovean, dar are, după cum mi-a mărturisit, „rădăcini” prin mai multe locuri, prin zona Gherlei, a Putnei, a Bârsanei Maramureșului, a Olteniei și chiar prin Careiul meu natal. Deci originile sale sunt adânc legate de spațiul românesc, în general. I-a plăcut, în „pruncie” să copilărească „la țară”, îndeosebi, la Bonț, într-un sat din apropierea Gherlei Clujului. A absolvit Colegiul Naţional „Dr. Ioan Meşotă”, unul dintre liceele de elită ale Brașovului, precum și facultatea la mecatronică, la Universitatea Transilvania din Brașov. I-a plăcut, încă din tinerețea „cea dintâi”, adică din adolescență, să fie parte a ceea ce azi numim acțiuni de voluntariat. În timpul liceului, s-a înscris la „Junior Chambers Internațional”, un ONG cu largă răspândire pe mapamond, cu filiale peste tot în lume, iar, din acest punct al vieții sale, a început să participe la multe acțiuni de voluntariat și a început să vadă lumea, călătorind mult, cu precădere în perioada studenției. Un moment important în activitatea de voluntariat în care a fost implicat îl reprezintă înfiinţarea Mediatecii Norbert Detaye, de pe lângă Universitatea Transilvania din Braşov, pe vremea când ONG-urile de-abia „deschideau ochii” pe aici, pe plaiurile mioritice. A participat la primele sale conferințe, chiar în calitate de speaker, așa cum a fost, de exemplu, un eveniment organizat de Fundaţia „Ana Aslan”, unde erau prezenţi reprezentanți la nivel înalt din multe state precum și diplomați, când era doar elev în clasa a XI-a. Într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul”, acum vreo șase ani, Dorian Lungu îi mărturisea corespondentului brașovean, amicul Sebastian Dan că: „Ulterior, am început să mă pregătesc şi să mă autorizez ca formator. Am mers la Consiliul Europei şi am fost printre primii din ţară autorizaţi, pe interculturalitate şi project management. M-am întors în ţară şi am încercat să promovez partea de educaţiei nonformală, inclusiv în rândul Ministerului Tineretului şi Sportului. Peter Laritzen era reprezentatul CE pe probleme de tineret în România, la acea vreme, iar cu sprijinul lui am încercat să sprijin acreditarea meseriei de formator, trainer, cum se punea atunci, în România. Abia după nouă ani a apărut în nomenclatorul meseriilor”. Dorian Lungu îmi mărturisea, printre toate discuțiile noastre, că a fost preocupat, dintotdeauna, să învețe tot ce se poate învăța, în ideea că noi toți, suntem suma experiențelor noastre de învățare, fie că acumulăm victorii sau greșeli, dar că lui i-a plăcut să-i învețe și pe ceilalți. Mai spunea că el crede că viața este o continuă învățare, iar aici rezonez cu dumnealui 100%. Rezonez chiar și la pasiunea sa pentru ciocolată, chit că, de vreo doi ani încoace, a trebuit să spun „adio” dulciurilor, din considerente de sănătate care nu-mi dau de ales. În același interviu acordat amicului Sebastian Dan, Dorian Lungu mai spunea despre sine câteva lucruri relevante: „M-am implicat mult în activităţile neguvernamentale. De asemenea, pe toată perioada facultăţii, am lucrat la Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, am fost preşedinte al ANSIT – Agenţia Naţională de Sprijinire a Iniţiativelor Tinerilor, pe care am înfiinţat-o. Ulterior, aceasta a fost acaparată de politic şi am părăsit Agenţia, pentru că nu am vrut să mă înscriu în partid. Ulterior, m-am autorizat ca broker, la Bursa de Valori Bucureţi şi Bursa de Mărfuri de la Sibiu, după facultate. Am făcut marketing la o tipografie. Aveam multe oferte de job-uri atunci, deşi era criză de locuri de muncă, pentru că am cunoscut multă lume”.
Dorian Lungu a activat, o perioadă și în București, unde a lucrat la Editura Nemira Media, unde a lucrat în marketing, la diverse și multiple lansări de carte pentru respectiva editură. Ulterior, în anul 2000, a revenit acasă, la Brașov, cu gândul de a-și decide propriul drum în viață prin deschiderea unui business personal și să nu mai fie la cheremul vreunui angajator. Nu avea cine știe ce bani de investit, dimpotrivă, dar avea curaj cu nemiluita. A încercat în mai multe domenii. Inițial, a vrut să deschidă o sală de fitness, un „Gym” cum a văzut prin Occident, dar nu i s-au „aliniat planetele” și a decis, în cele din urmă, să lucreze, în domeniul IT, deschizând o mică afacere de acest tip. A lucrat, în continuare, și în zona ONG-urilor, înființând, chiar, unul cu activități specifice tineretului. A participat la organizarea și desfășurarea unor cursuri de formare în materie de consultanță, în special pe palierul managementului de proiecte și chiar în managementul unor proiecte mai consistente finanțate pe filieră europeană. Din toate cele zise până acum, Dorian Lungu spune că a încercat să culeagă cât mai multă experiență pozitivă, pentru a ști și a putea să facă față multor provocări pe care le poți întâmpina în lungul drum spre reușită în antreprenoriat.
L-am întrebat și eu, ca și mulți alții înaintea mea, firește, dacă nu l-a atras activitatea în politică, dar am simțit o urmă de ușoară umbră pe chipul său și nu am insistat prea mult în această zonă, probabil nu prea fastă pentru el. Mi-a răspuns, totuși, că, firesc, având în vedere implicarea sa în viața publică, a încercat să vadă cu ce „se mănâncă” politica. Spunea, încă mai demult, că a încercat să acceadă în cursa electorală pentru europarlamentare, chiar dacă a cochetat anterior și cu candidatura la Primărie. N-a reușit ceva consistent și s-a retras de tot din scurta sa experiență cu politica, învățând, ca de fiecare dată, câte ceva și acumulând la experiența de viață lucruri și fapte, bune și rele. De-a lungul timpului, fire sportivă fiind și beneficiind de infrastructura rezonabilă a Brașovului pentru sporturi de iarnă, a făcut schi de perfomanţă, dar a cochetat, ca orice băiat care se respectă, și cu fotbalul. Energia cheltuită în sport încerca s-o substituie cu consumul de ciocolată de pe piața noastră, care, în opinia sa actuală, „era foarte proastă”. Pasiunea pentru consumul de ciocolată o are încă din copilărie, ca mulți alții dintre noi, cu mențiunea sa (și aici trebuie să îi dau dreptate) că, la noi nu prea a existat o cultură a consumului de ciocolată de calitate, din mai multe motive. Cel mai important e că nu prea se găsea ciocolată (chiar dacă se mai fabrica și la noi, chiar în Brașov), iar, începând cu anii 90, au intrat pe piață mărci ori produse de ciocolată realizate industrial și de o calitate îndoielnică. Un alt motiv/factor ce a grevat și grevează, în continuare, este lipsa de educație în domeniu pe fondul unei scăderi a calității educației, în general. Oarecum brusc, în anul 2011, a luat o decizie prin care și-a surprins apropiații, deschizând un „atelier de ciocolaterie”, mergând, atunci, în paralel cu business-ul său din IT.
La început, priceperea sa în domeniu era minimală, dar a învățat, pas cu pas, atât din experiențele de peste hotare cât și din experiențele proprii în materie de fabricare artizanală a ciocolatei și a altor deserturi speciale. La un moment al vieții sale, s-a întâlnit cu un medic belgian, care i-a povestit mai multe despre ciocolata belgiană, recunoscută ca fiind cea mai bună din lume, și chiar i-a adus o carte și câteva forme vechi, alături de un mic bol de topit ciocolata. Acesta l-a invitat în Belgia și, odată ajuns pe meleagurile ciocolatei și ale berii bune, Dorian Lungu a văzut cum funcționează un business centrat pe fabricarea ciocolatei, încercând să rețină cât mai multe din această experiență de inițiere. Dorian Lungu spunea despre această primă experiență că „de la el am primit primele semnale pentru a recunoaşte o ciocolată de calitate. Într-una din deplasările pe care le-am făcut în Belgia, mi-am alocat timp pentru câteva vizite în puncte cheie ale producţiei şi distribuţiei de ciocolată. Începând de la o mică ciocolaterie de cartier şi terminând cu magazine de profil sau academia Barry Callebaut, aceste vizite au fost cele care au pus temelia Luado Chocolate”. Ulterior, au urmat și alte călătorii „centrate” pe ciocolată, atât în Belgia, cât și în Franța ori în Elveția. Au urmat, firește, și alte „călătorii” pe drumul clădirii pe piloni solizi a afacerii sale cu ciocolată. Un drum presărat cu diverse piedici specifice oricărui început, dar și cu satisfacții oferite de implementarea unui brand pe care acum îl cunosc foarte mulți brașoveni, români sau turiști străini ajunși prin urbea brașoveană. Eu îmi aduc aminte că, odată, la ceva timp după ce și-a deschis „atelierul de ciocolaterie”, însoțeam prin urbe, pentru niște activități profesionale specifice, un grup de oameni veniți „de peste mări și țări” prin urbe și, în timpul liber, hoinăream cu aceștia (nu chiar întâmplător) prin Centrul Vechi al orașului și am „nimerit” cu aceștia în „ograda” cu „ouă de ciocolată” a lui Dorian Lungu și, recunosc, aceștia au rămas extrem de surprinși de calitatea deserturilor produse la Luado și îmi spuneau că-s foarte bune „pralinele belgiene” pe care le-au mâncat acolo. Mi-a trebuit mult să le re-explic că, totuși, nu sunt belgiene, ci românești, dar de calitate mult mai bună decât ar putea ei crede la prima vedere, apropo de faptul că noi, românii, suntem deficitari la capitolul „producție” în general. Aici, la capitolul „producție”, discuția noastră a luat o turnură opusă subiectului propus (adică ce e ciocolata și cum a făcut-o Dorian Lungu) și am luat-o cu discuția către vremurile noastre prezente aflate cu oiștea-n gardul devenirii nației. Ne-am oprit, totuși, după un timp, revenind pe făgașul normal. Dorian Lungu a reiterat în discuția noastră ceea ce spunea, într-un interviu anterior de-al său, despre transformarea pasiunii sale în afacere: „să transformi o pasiune într-o afacere este foarte ușor pentru că ai toate ingredientele în buzunarul tău dar este și cel puțin la fel de dificil, pentru că este complicat să le pui pe masă și să le faci să funcționeze pentru a-ți aduce profit. Pentru că tu, în esență, ești condus de pasiune și nu de profit. Și iertată-mi fie lipsa de modestie, dar cred că asta se vede și la Luado. Sau dacă nu se vede, vă spun eu că așa este.” Eu îl cred pe cuvânt. Nu am intenționat să îmi spună și să-mi descrie specialitățile de ciocolată ori deserturile pe care le „plămădesc” oamenii săi de la Luado ori modalitățile specifice de producție, dar m-a interesat interacțiunea sa cu oamenii din echipă și modalitățile sale de feedback apropo de publicul său țintă. Recunoaște că produsele Luado nu sunt, totuși, ieftine și nu sunt chiar pentru toate gusturile și toate buzunarele, chiar dacă sunt decente ca preț, dar există o explicație suficientă și lămuritoare pentru aceasta: Luado nu face rabat de la calitatea superioară care i-a consacrat brandul! Îmi spunea, printre multe altele, că publicul său generic este situat undeva între trei și patru procente din consumatorii potențiali de ciocolată și deserturi și că aceștia s-ar situa mai mult în zona „corporatistă” a societății. Motivele sunt diverse, dar țin, în bună măsură, de educația consumului de ciocolată și produse din ciocolată, în general. Educație grefată pe educația la modul general…Eu încercam să-i spun câte ceva despre faptul că, poate, și puterea de cumpărare mult scăzută a multor oameni poate fi un motiv de ne-accedere la produsele sale, dar mi-a oferit exemple de multe persoane în vârstă, cu certitudine având venituri modeste, care ajung în „prăvălia” sa și își oferă câteva produse de calitate, printre care pralinele ori vestitele sale eclere. Cei care nu sunteți din Brașov, merită să veniți pe la Luado măcar pentru acestea, dacă nu și pentru celelalte produse faine! Dorian Lungu afirmă, apropo de clienții săi, că, până şi clienţii pe care-i are „din zona corporatistă”, și care sunt majoritar mai avizaţi în consumul ciocolatei de calitate, au înţeles relativ greu că produsele Luado sunt făcute totalmente artizanal, fără conservanţi adăugaţi şi fără arome artificiale, aditivi alimentari ori alte „artificii” din vasta industrie alimentară. Chiar dacă unora li se par produsele sale un pic cam scumpe, Dorian Lungu le replică prin a afirma că producerea de către Luado a unor „minuni de ciocolată” și alte deserturi de calitate la preţuri decente în raport cu calitatea, se datorează faptului că a limitat, la maximum posibil, cheltuielile secundare și neimportante. Și îi dau dreptate, spunând și eu, ca un nepriceput în materie, dar ca un fost consumator de dulciuri bune, că tot ce e de calitate este firesc să coste mai mult. Dorian Lungu spune că l-au inspirat, în principal, afacerile de familie din acest domeniu de prin Belgia ori Italia, care „îşi păstrează transparența şi calitatea produselor”. La un moment dat al discuției noastre, am ajuns și la originea denumirii brandului său, Luado, și-i aduc aminte de sintagma „domnul Luado”. Râde și-mi spune că (re-)numele i-a fost dat de niște copii care, participând la niște ateliere de lucru cu copii, pe care le-a organizat de mai multe ori (și pentru promovare dar și pentru educare), aceștia nu-și mai aminteau numele său și i-au zis, firește- cum altfel?- decât „domnul Luado”…Îmi mai zice că are o deosebită satisfacție când întâlnește copii care îl recunosc pe stradă și îl salută cu apelativul „domnul Luado”. Simplu, asta înseamnă că a ajuns la sufletul acestora și – cine știe? – aceștia vor fi, în viitor, clienți fideli ai deserturilor de calitate și nu al celor strict industrializate și, nu de puține ori, dăunătoare sănătății umane.
Cuvântul din numele afacerii sale, „Luado”, are, de fapt, o semnificație simplă și puternică: „Lu” este de la Lungu, „a” de la numele soției (și prima și cea de-a doua…) şi „do” de la Dorian. După înregistrarea mărcii sale în anul 2011, pe la începutul anului 2012 deschidea și un prim punct de vânzare situat în magazinului STAR din Braşov. Tot atunci, beneficiind și de experiența afacerii sale din IT, a pus pe picioare şi magazinul online dedicat produselor Luado, unde puteți ajunge foarte simplu accesând www.luado.ro. Și unde puteți vedea mai multe despre ciocolată și alte produse pe care Luado le pune la dispoziția tuturor. A închis relativ repede punctul de vânzare din magazinul STAR, din cauza lipsei de spațiu suficient, dar a deschis magazinul din Centrul Vechi, cunoscut printre localnici și turiști. Au urmat, apoi, magazinele din Magnolia ( în cartierul Răcădău) și din Coresi Shopping Center. Locuri care „merg bine” în contextul păstrării unui standard de calitate ridicat. Îl întreb dacă nu l-a tentat să se extindă și-n alte orașe și-mi spune că a avut solicitări și propuneri să deschidă magazine în alte orașe, de exemplu în Iași și București, dar spune că s-ar fi complicat lucrurile, pentru simplul motiv că, odată ce începi să produci cantități mai mari, e mai greu cu păstrarea calității iar ceea ce faci „nu prea mai e artizanal”. Este un pic descumpănit în mersul afacerii sale către sufletul mai multor posibili clienți din cauza faptului că, în România, nu prea există, din păcate, o cultură a consumului de ciocolată de calitate, chiar dacă în Brașov a existat, poate, cea mai mare fabrică de ciocolată din sud-estul Europei (una chiar de o calitate bună în contextul producției industriale a acesteia). Dorian Lungu reiterează ce a mai destăinuit și cu alte ocazii altor vectori media și anume faptul că clienții care accesează produsele Luado vin de pe tronsoane principale de clientelă. În primul rând, sunt cei care au asistat la diversele sale prezentări, clienți care au învățat cum se mănâncă și se prețuiește ciocolata, și, în al doilea rând, cei care au intrat, cumva, în posesie de produse de ciocolată Luado. Și mai spune că acei care descoperă gustul adevărat al ciocolatei bune și de calitate, cu greu se mai întorc la o ciocolată fabricată industrial. Îi place faptul că oamenii devin din ce în ce mai receptivi, la toate vârstele.
Dorian Lungu îmi mai spune că o afacere cu ciocolată nu este o afacere care îți dă imediat profituri de tip exploziv și că este nevoie de mult timp și multă răbdare, de multă imaginație, acumulare de cunoștințe, neapărat pasiune, resurse financiare suficiente și constante. Și o echipă de oameni dedicați. Motivați și pricepuți. Altfel, degeaba te apuci de o astfel de afacere! Dorian Lungu spune că procurarea de materie primă şi ambalaje de calitate la preţuri decente sunt piedici destul de puternice în a putea reduce prețurile. Îmi arată niște ambalaje pline cu boabe de cacao premium primite ca mostre de peste Atlantic, din America de Sus și despre rolul comerțului cu această materie primă de bază în afacerea sa. Mă „plimbă” cu multe argumente în lumea „bursei de cacao” care intră-n Europa prin porturile olandeze și-mi face o întreagă teorie a clădirii prețului produsului finit plecând, în principal, de la materia primă, dar și adăugând diverse alte componente care dau prețul final al „minunilor” sale. Înțeleg eu câte ceva, dar mai înțeleg, din explicațiile pe care le primesc, că la nivelul acestei priceperi stau și multe „lovituri” cu capul de pragul de sus și multe piedici și multă perseverență în a căuta orice metodă în a nu scădea calitatea produselor sale.
Îl mai întreb dacă nu l-a interesat parteneriatul cu retail-eri mai mari. Îmi spune că da, ar fi fost atractiv și mi-a și spus, chiar, nume de lanțuri de magazine interesate, dar îmi spune că nu l-a interesat, totuși accederea pe acest palier al pieței. Motivul este simplu: pentru o desfacere la scară mare ar fi trebuit să schimbe procesul de producție artizanală și să-l industrializeze, având drept urmare, scăderea drastică a calității. Lucru pe care l-a exclus din start! Își dorește să rămână focalizat pe calitate și pe bun gust, dorință cu care a plecat în afacere de la bun început. Și pentru care a păstrat procesul de fabricație artizanal al produselor sale. Întrebat, pe la începutul acestui an, despre satisfacțiile generate de pasiunea sa transformată în afacere, tot într-un interviu anterior, acordat unui site de informare de specialitate „Arta Albă” (pentru brutari, patiseri, cofetari, ciocolatieri și gelatieri) spunea că satisfacțiile mari sunt generate de „faptul că vin străini avizați și gustă din produsele noastre și se minunează că la Brașov, în România se poate produce așa ceva. Cu asta ne mândrim. Mă uit vara, de pe terasa Luado, la turiștii care intră la noi și își cumpără două praline și o cupă de înghețată, se uită unii la alții în timp ce le mănâncă și apoi intră din nou ca să își cumpere o cutie cu praline și alte cornete cu înghețată. Asta înseamnă să vinzi prin calitatea a ceea ce faci. Faptul că am reușit ca împreună cu Alina, soția mea, să creăm o mica echipă Luado, una dintre cele mai profesioniste și zâmbitoare din Brașov. Asta este despre fericirea de zi cu zi.”
Ideea sa centrală a fost mereu de a avea o ciocolată care poate rivaliza fără probleme cu una din alte țări și asta încearcă să facă, încă de la început. Pentru că, în afacerea sa, vara avea ceva probleme probleme, deoarece scade cantitatea de ciocolată consumată a plecat la italieni să învețe cum se face o înghețată bună și de calitate.Tot pentru diversificarea produselor, a fost și în Franța pentru a învăța lucruri și astfel a introdus „în schemă” eclerele Luado. Care, apropo, sunt foarte faine. Mărturisesc asta în calitate de fost consumator! Cât despre calitate și educația calității, spune că i-a plăcut mereu să învețe și să-i învețe și pe alții atât pe copii cât și pe adulți, în ideea în care lumea trebuie să perceapă și să priceapă de ce trebuie să mănânce puțină ciocolată, dar care să fie, realmente, de calitate. Și spune că multe mii de oameni au participat, de-a lungul timpului, la atelierele de lucru și la prezentările Luado. Îl întreb despre cum și-a construit echipa și de modul în care se raportează la aceasta, precum și ce fel de „șef” este. Mărturisește că echipa sa de oameni este cea mai importantă resursă pe care o are, după materia primă de calitate pentru producerea „minunilor” sale dulci. Spune că le cere dedicație, implicare, pricepere și loialitate. Mai menționează că „a țesut” echipa pe coloana vertebrală a unor piloni ai echipei sale cu care a pornit de la început. Spune că a învățat, de-a lungul timpului, destul de multe despre alcătuirea și funcționarea unei echipe bune, dar este greu să redea în câteva cuvinte o rețetă a succesului în acest sens. Ce îi place la membrii unei echipe foarte bune? Păi, să fie sunt corecți, să fie organizați, deschiși la a învăța permanent și să fie deschiși la minte. Nu crede că este șeful ideal, dar încearcă să fie unul și spune că mai pot apărea neînțelegeri pe verticala organizației sale, lucru ce face parte din firescul vieții dar, în cele din urmă, toată echipa să se concentrează pe ceea ce au, realmente, de făcut și mai puțin pe chestii colaterale și aducătoare de pagubă. Pentru toți…
Ce produse din variatele sale game îi plac cel mai mult? Sigur că îi plac toate, dar opțiunile sale personale, ale celui care le cunoaște, firește, pe toate din „ograda” sa, se „cantonează” pe următoarele: „pralinele cu: busuioc infuzie, cafea infuzată, ganache cu scotch, nucă și marțipan, fistic și zmeură, trufele, ciocolata cu cânepă, batonul copilăriei Luado cu vanilie, hot choco stick cu mentă ori coji de portocală și curmalele trase în ciocolată neagră. Eclerul cu fistic este de neratat. Înghețata cu ciocolată și portocale. Și mai sunt…” Trebuie să-l credem pe cuvânt! Eu le-aș încerca, dar…n-am voie! Așa că vă invit pe dumneavoastră, cei care aveți voi! Printre alte idei faine de marketing, Luado oferă și posibilitatea de personalizare a ambalajelor, sau chiar a produsului dorit de către client. Sigur că acest aspect poate îngreuna munca de producție și poate încetini și vânzările, însă este, până la urmă, o chestie total pozitivă pentru simplul motiv că va câștiga mulți clienți mulțumiți, îi va fideliza, iar aceștia vor reveni la Luado după alte produse faine și de calitate superioară. În cele din urmă, pentru că depășisem, cu mult, timpul destinat inițial întâlnirii noastre, mi-am cerut scuze pentru că l-am „răpit” de la treburile pe care, firește, le avea de făcut și am plecat, achiesând, reciproc, pentru o nouă întâlnire, atunci când „astrele se vor alinia” din nou la o nouă „moară cu povești”. Am lăsat multe de discutat și pentru alte întâlniri. Printre altele, am „bârfit de bine” o cunoștință comună, binecunoscută în urbe, cu care el este prieten de-o viață și care se va recunoaște, cu siguranță, în această scurtă descriere, mai ales că i-am și zis asta…Nu i-am spus încă lui Dorian Lungu, dar data viitoare sunt decis să îl întreb despre o altă „platformă de afaceri” pe care o gestionează de relativ puțin timp, adică despre cum a creat și cum gestionează Gastro Local, o platformă dedicată punctelor gastronomice locale. Vă spun doar că a pornit cu doar patru astfel de puncte, iar astăzi a creat o reţea de 30 de gospodării care oferă servicii de masă.
Obiectivul său principal a fost să creeze și să mențină o reţea de puncte gastronomice locale care să respecte anumite standarde atât de igienă, cât şi în privinţa produselor pe care aceste puncte le promovează. Dar despre aceasta, la o nouă întâlnire cu „domnul Luado”. Până atunci, dacă doriți să vedeți și să auziți despre cine am „măcinat” azi la „moara cu povești”, puteți căuta emisiunea sa, „Secretele Brașovului”, de la televiziunea RTT Brașov, atât în grila de programe locale brașovene cât și pe YouTube. Părerea me este că merită să-ncercați pentru că se pricepe și la „vorbele” bine ticluite în aceeași măsură ca și la ciocolată. Pentru astăzi, am terminat cu „măcinatul” la „moara cu povești” și vă aștept la următoarea întâlnire de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet fix ca-n alte ocazii similare: e o urare de prin Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://luado.ro/despre-luado-chocolate-producator-local/istoria-ciocolatei/
https://fwdbv.ro/o-afacere-dulce-cu-gust-belgian/
https://www.icr.ro/paris/si-daca-ciocolata-ar-fi-o-povesteatelier-cu-luado-brasov
https://artaalba.ro/interviu-cu-dorian-lungu-de-la-luado-chocolate/
https://ro.linkedin.com/in/dorian-lungu-59497720
https://www.youtube.com/watch?v=vElftipCyao
https://www.youtube.com/watch?v=DuzyuMtRbwM
https://igcat.org/team/dorian-lungu-romania/
https://adevarul.ro/stiri-locale/brasov/pasiunea-dulce-a-domnului-luado-transformata-2131134.html
https://anchor.fm/romanian-excellence/episodes/Luado-Chocolate–Alina-si-Dorian-Lungu-e1mo6ee
Contul personal de Facebook al domnului Dorian Lungu
Opiniile cititorului
Continue reading
