Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”
Câteva gânduri despre cea de-a doua țară românească
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 14, 2022
Motto: „Frații sunt prietenii cei mai buni pe care nu-i alegem. Pur și simplu, sunt frați.” – Autor necunoscut… Cel puțin de către mine…
Stimați privitori, cititori și ascultători, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, continuând cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară”, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Joia trecută, am spus câte ceva despre vecinii noștri direcți, în contextul conflictului ruso-ucrainean din vecinătatea noastră într-un tur de orizont, în sensul „topografic” și geografic al mersului acelor de ceasornic! Puteți citi sau reciti ce am scris atunci, tot în Jurnal de Brașov, la acest link „Lume, lume, soro lume…” – Tur de orizont – de Nicolae Uszkai, Brașov – Jurnal FM.
M-am oprit săptămâna trecută de a face vreun comentariu cu referire la Republica Moldova și am spus că am să vă zic câte ceva astăzi, cam cum cred eu că este perceput actualul „cutremur geopolitic” în stânga Prutului. Era firesc s-o fac separat, zic eu, în primul rând pentru că acolo, în stânga Prutului, sunt frați de-ai noștri, chiar dacă istoria ne-a despărțit temporar. Aș dori să vă spun că nu sunt un „priceput” într-ale politicii celui de-al doilea stat românesc (sunt destui „părerologi” super-pricepuți pe-aici pe plaiuri mioritice despre aceasta), dar nu pot să zic că nu citesc mult sau nu observ diverse fenomene politice, sociale și culturale legate de ținuturile vechi românești dintre Prut și Nistru. Și mai vreau să zic că mi-ar plăcea, în timpul vieții mele, să se petreacă o unire faptică și să anulăm Prutul „dintr-o sorbire”, dar, e mai mult decât clar că nu va fi deloc simplu. Șansele sunt destul de mici, dar…speranța trebuie să moară ultima, ca să parafrazez o zicere cunoscută!
Anul trecut, „țarul” Volodea Putin a publicat (adică grupul său „de lucru”, de fapt…) pe site-ul oficial al președinției ruse un „ceva” , sau o „ceva” cu titlu pompos, coborât parcă din „Mein Kampf”-ul lui nenea Adolf de pe vremuri…Cel cu mustăcioară și multe muște ucigașe pe căciulă! Chestia publicată poartă numele generic „Despre unitatea istorică dintre ruși și ucraineni”. Nu poate fi denumită lucrare de teoretician al istoriei, dar, ca document, este fix o platformă ideologică, menită, firește, să reprezinte justificarea „țarului” muscălesc pentru războiul împotriva Ucrainei. Pardon, pentru „operația militară specială”! Fix precum „cărticeaua” aia a lu’ nenea Adolf despre care ziceam anterior. Chiar dacă a doua țară românească, adică Republica Moldova, este menționată lapidar în „polologhia” Kremlinului despre circa un mileniu și jumătate de dispute teritoriale și culturale, această „compunere” zice, la un moment dat, despre „ocuparea” Basarabiei de către România. Adică, vezi Doamne, tot zonei „mujicești” s-ar „alinia” și Modova! „Pașol na Turbinca, vidma!”…Vorba lui Nică a lui Ştefan a Petrei Ciubotariul, adicătelea Ion Creangă…
Chiar nu putem uita că cizma rusească a călcat ținutul dintre Prut și Nistru după victoria Rusiei țariste asupra lui Napoleon în 1812, Basarabia fiind sub controlul rușilor pentru mai mult de un secol, iar după prima conflagrație mondială s-a reunit cu România. După vreo două decenii de la Unire, după ce sovieticii au ajuns în tabăra învingătoare a celei de-a doua conflagrații mondiale, Basarabia, ca și nordul Bucovinei, ținutul Herța și o bucată din Maramureșul străvechi au ajuns iar la cheremul Moscovei, luate cu japca fix cum a dorit Stalin. În 1991, Moldova și-a câștigat independența de sub sovietici (celelalte pomenite anterior au rămas la ucraineni pe post de cadou…E o „glumă” amară, firește!) și a făcut față rușilor în războiul de pe Nistru, cel care a creat acel conflict înghețat care, după tactica stalinistă veche „șutită”și adaptată după celebrul dicton „divide et impera”, a ținut și ține-n loc în ambițiile declarat pro-europene ale autorităților de la Chișinău. Acum,după ce avem peste o lună și jumătate de la debutul unui alt război în zonă, se iscă și rămâne pe tapet întrebarea: unde se va situa acest străvechi pământ românesc din cea de-a doua țară românească odată ce carnagiul și samavolniciile rusești din Ucraina se vor fi încheiat?
Oricâte prejudecăți am avea și de oricare parte a conflictului la care asistăm azi ne-am situa (pentru că sunt destui locuitori ai plaiurilor mioritice, atât în stânga cât și-n dreapta Prutului, care „țin” cu Putin…), trebuie să conștientizăm, zic eu, că adevărată miză a războiului la care asistăm azi nu e între Ucraina și Rusia, ci, faptic, e între Rusia și restul lumii. Este clar precum cristalul că „țarul” Volodea dorește o rescriere a sferelor de influență, cu Rusia în rol de prim plan, firește! Scrie clar în pseudo-„Mein Kampf”-ul despre care aminteam anterior. Și unde și Moldova intră-n sacul său de interese muscălești! Până unde e dispus să meargă cu „umflarea” mușchilor? Putem doar presupune, dar prea sănătos la cap nu pare…Și nici gașca din jurul său! În acest context, aderarea la structuri euroatlantice, NATO sau Uniunea Europeană, a țărilor din fostul „țarc” sovietic este un obiectiv prin a cărui abordare se pare că Republica Moldova pare să fi devansat „olecuță” Ucraina. Cel puțin prin negocieri anterioare începerii invaziei rusești de la finele lui februarie! Sub presiunea evenimentelor pe care le vedem zi de zi, Moldova a depus pe 4 martie a.c., o cerere fermă de aderare a celei de-a doua țări românești la Uniunea Europeană, în paralel cu Ucraina și Georgia. De ce doresc să subliniez asta? Simplu, pentru că eu cred că este singura cale pe care o întrevăd în a ne reunifica vreodată, cel puțin în timpul vieții generațiilor trăitoare actualmente! Cine crede altceva, fie ei din stânga sau din dreapta Prutului, cum că s-ar putea realiza o unire directă „en fanfare”, sunt fie naivi, fie slab informați fie au căzut în capcana așa-zis „suveranistă” (chiar dacă nu pare, la prima vedere) a fostului prezident de pe Cheiul Dâmboviței, cel care este actualmente cu probleme „petroviste”! Așa cred eu și nu e cazul să fiu blamat pentru asta, dar „cheile geostrategice” nu deschid ușile istoriei fix cum ne dorim noi! Sau nu atât de repede! Și ne mai trebuie ceva! Trebuie s-avem și oameni de stat pentru aceasta, atât în dreapta cât și-n stânga Prutului! Oameni de stat care să treacă peste „micimea” urzelilor degrab-aducătoare de arginți și peste „politrucelile” de doi lei și care să bată-n cuie un proiect adevărat de țară! Nu prostii înfășurate-n vorbe frumoase și enumerate alandala, într-o continuă fază de proiect! Și ne mai trebuie și diplomație, diplomație adevărată, dacă vrem să trăim „alăturea” măcar, în ambele țări românești de pe malurile Prutului. Altfel, vom fi tot timpul cu căciula frământată-n mâini, la curțile „boierilor” lumii!Întrebarea retorică este acum dacă Moldova va avea la dispoziție acel ecart de timp necesar îndeplinirii dezideratului pe care și l-a propus, aderarea la U E și dacă va avea ceva garanții de securitate în acest demers… Cât de mici…
În esență, trebuie să fim conștienți, pe ambele maluri ale Prutului, de grandomania „țarului” muscălesc și de nesațul său de a stăpâni, așa cum zic cei din gașca sa, nici mai mult nici mai puțin, decât Eurasia! Numai ideea asta și spune multe despre creierul infectat de demență politică al „țarului”! Nu știu dacă și de alt tip de tulburare mintală, dar e clar că se visează mult mai mare decât Lenin ori Stalin, ca să nu zic că s-ar vrea pe picior de egalitate-n istorie cu Petru cel Mare! Printr-o asumare de scenarii posibile, este destul de clar că, dacă va cădea Ucraina (improbabil, dacă privim aproape la sprijinul masiv al Vestului pentru aceasta), va urma Republica Moldova, și cine știe ce mai are-n creier gașca țarului?…Șantajul transnistrean funcționează de la începutul anilor ‘90, fix de când s-a înghețat războiul ruso-moldovenesc, pentru că asta a fost, un război, nu un „conflictuleț” acolo! Transnistria a fost creată pentru a fi și a rămâne constant o amenințare militară pentru vecinii săi. Acesta a fost rolul desenat de creierele moscovite ale timpului în care această zonă s-a desprins de Moldova în 1990 și s-a autoproclamat ca fiind, nici mai mult nici mai puțin, decât o republică. În 1992, după ce acel război ruso-moldovenesc s-a încheiat cu un acord de încetare a focului, Transnistria a rămas în „ceață” și-ntr-o zonă de confuzie pseudo-statală timp de trei decenii. De atunci, circa 1.500 de „trupeți” ruși staționați aici ca „forțe de menținere a păcii” (cât cinism mujicesc!) au rămas să păzească un masiv depozit de muniții din perioada sovietică din nordul acestei entități. Sunt acolo multe zeci de mii de tone de tone de muniții și alte categorii de echipamente militare provenite, inițial, din dotarea fostei Armate a 14-a a defunctei URSS. Și cine mai poate ști ce se mai găsește pe acolo? Sau câte dintre aceste arme ori muniții nu s-au „volatilizat” spre zone de conflict ori sunt puse „la conservare” pentru vreun „dezgheț”? În principal în zonele mai fierbinți din fostul spațiu ex-sovietic. Ca un exemplu, SBU (serviciile secrete ucrainene) informau public faptul că, în 2014, după ocuparea Crimeii și declanșarea conflictului ruso-ucrainean în Donbass, contrabandiştii transnistreni au traficat explozivi de diverse tipuri, detonatoare și diverse tipuri de armament ușor către paramilitarii pro-ruși din Donbass și din Odesa. Da, din Odesa, semn că aveau planificate încă de atunci samavolniciile de azi! Că veni vorba, ar putea, oare, „haiducii” transnistreni (sau cum le-o fi zicând militarilor transnistreni) să reprezinte o amenințare militară reală pentru Moldova? Clar, de unii singuri, nicio șansă, dar, dacă rușii vor reuși acel coridor mult visat de ei în sudul Ucrainei, mujicii ar putea „pompa” efective însemnate acolo, ceea ce n-ar prea fi de bine pentru Moldova! Pe 1 martie, la câteva zile după ce începuse invazia, prezidentul Lukașenko al Belarusului, circarul de la Minsk, într-o întâlnire a consiliului de securitate al acestei anexe a Moscovei se făcea că ține un speech de mare șef, plimbând un „arătător” cât un ciomag pe o hartă bine „pictată” cu nenumărate trupe muscălești și cu planuri de operații militare viitoare în care se prefigura un plan de posibilă înaintare a armatei muscălești din zona Odesa către Transnistria. Firește că, imagologic vorbind, briefing-ul lui Lukașenko a dus instantaneu la percepția publică prin care Moldova e pe cale să intre în „linia de miră” a Rusiei. Adică în linia ei de ochire, de partea cealaltă a armei, cea a țevii armei…Ulterior, la circa o săptămână, generalul american David Petraeus, binecunoscut în mediul militar internațional și în cel de Intelligence, sublinia această temere, declarând că „Odesa și Moldova sunt în pericol”. Nimeni nu știe ce poate însemna asta, adică oare Rusia s-ar mărgini doar la „daragaia respublika Pridnestrovia” sau s-ar lăcomi cam până pe la Prut? Cine poate ști?
Garanții clare și bătute-n cuie ale Vestului pentru Moldova sunt greu de dat actualmente în fața tăvălugului rusesc, chiar așa cu colții tociți ori chiar tăiați de neașteptata rezistență ucraineană, așa că eu cred că neutralitatea constituțională a Republicii Moldova (anulată faptic de prezența trupelor muscălești din Transnistria) nu cred că va apăra Moldova în fața unui agresor fără scrupule care nu recunoaște (și nici n-are chef s-o facă) niciun tratat internațional ori alte reglementări de politică internațională, agresor care, faptic, a dinamitat deja ordinea internațională. Aici nu este cazul să se inflameze vreun „conspiraționist” vajnic și care vântură în online, TV, presă scrisă și Social Media etc, teoriile „sputniciste” și „sputnicite” și să zică cum că, de fapt, Occidentul e de vină că l-a întărâtat pe mărețul cârmaci și nu l-a lăsat în pace să „davai ceas, davai palton” cum vrea, când vrea și pe cine vrea „mușchiul” acestuia! Nu am spus niciodată că țările din Vest sunt, toate, pline de o bunăvoință demnă de morala călugărițelor carmelite! Este cert că politica internațională și relațiile internaționale actuale ale speciei Homo Sapiens nu reprezintă politici de binefacere spirituală reciprocă ci doar jocuri de interese. Chiar nu mai știu cine este autorul unui aforism care spunea, relativ recent că „în politică nu există prietenii, doar interese.” Îl rog să mă ierte că nu-l citez adecvat, în schimb îl citez pe marele Alexandre Dumas, care, în consonanță cu cele zise anterior, spunea că :„În politică, nu există oameni, ci idei; nu există sentimente, ci interese. În politică, nu se ucide un om, se înlătură un obstacol, şi atâta tot.” Oricum ar fi, este de preferat, în opinia mea, democrația imperfectă a Occidentului, dictaturii discreționare a „țarului” de la Kremlin! Iar celor care îmi mai reproșează că „țin cu Buxelles-ul” care „ne-a furat țărișoara” și ne-a distrus tot și toate și „ne-a furat suveranitatea”, am a le spune doar atât: prost nu e cine cere ci cel care dă!…Mai ales cel care dă-n gropi! Sau, mai pe șleau, nu ne-a obligat nimeni să negociem în genunchi niciun fel de aderare, nu ne-a obligat nimeni să nu profitămla maximum de oportunitățile de finanțare europeană, iar apartenența la structurile euroatlantice nu ne obligă să fim eminamente proști. La „elitele” noastre politice mă refer! La care avem și noi toți o mare vină: aceea că i-am votat pe toți, ei au „emanat” d-acilea, din „țărișoară”, că, doar n-or fi venit oarece „suedeji” cu hârzobul din cer să ne conducă! Priviți atent, cei din drepta Prutului, la actuala „triadă” (sau să-i zic, mai bine, triptic?) a celor trei C (adicătelea Ciucă, Ciolacu, Câțu) și spuneți-mi, sincer, cu inima pe „corason”-ul latinesc, pe care dintre aceștia i-ați vedea în postura de lider afișată azi, cel puțin în războiul informațional, de președintele ucrainean Zelenski? Că de nenea acela mai înalt, mai mut și de prin Sibiu ne lămurirăm demultișor!
Revenind la Republica Moldova, trebuie spus, totuși, că, deocamdată, nu avem indicii clare și concise cum că Moldova ar fi următoarea victimă. Nimeni n-a spus asta cu subiect și predicat! Asta o zic și autoritățile moldovenești, o afirmă și oficialii NATO și ambasada SUA la Chișinău. Sigur că nu există informații publice clare, dar ceva semnale ori…simptome de boală de-asta de „ocupație”?…Păi, când pe mărețul stadion Lujniki din Moscova, cu peste 200.000 de cioloveci în tribune, se cântă într-un patos demn de cauze mai bune „Ucraina și Crimeea, Belarus și Moldova, sunt țara mea”, nu poți să nu te gândești că au mujicii oarece planuri necurate pentru noi! Și, vrând-nevrând, gândul îți poate zbura la celebrul banc cu întrebarea de la Radio Erevan: „Cu cine are granițe Rusia?” Și cu răspunsul: „Cu cine vrea ea!”. Repet ce-am mai spus și săptămâna trecută, visul țarilor, cam de pe la Petru cel Mare încoace, a fost întruchipat, printre altele, de gurile Dunării…Și mai mult, dacă e posibil! Repet, cine nu vede asta e fie naiv, fie prins în capcana „sputnicismului” activ de peste un deceniu și jumătate pe meleaguri carpatine! Și de mult mai demult în stânga Prutului, unde s-a grefat pe urmările inerente ale stâpânirii rusești de peste două secole încoace.
Nefiind eu un mare priceput într-ale politichiei din stânga Prutului mă văd nevoit să-l citez pe scriitorul Vitalie Ciobanu (în fapt, poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist) care spunea recent: „De când a început războiul în Ucraina, o umbră neagră s-a întins și peste Moldova. Totul a devenit provizoriu, fragil. Dacă va cădea Ucraina, va urma Republica Moldova? Deodată, totul a devenit provizoriu, nesigur, fragil, volatil. Atâta a fost?, m-am întrebat. Tot ce am făcut în acești ani, după destrămarea Uniunii Sovietice, tot ce am iubit, creat, construit, visat, totul se va dărâma? Vom retrăi, noi, românii dintre Prut și Nistru, fatidica zi de 28 iunie 1940, precum părinții și buneii noștri? Vom reintra sub o nouă ocupație rusească?…Se poate spune că la fiecare a treia generație, Basarabia este aruncată în abis, e forțată să urce Golgota. Șocul războiului îl trăiesc mai ales copiii, adolescenții, care nu înțeleg ce se întâmplă, nu pot crede că nu e un joc de calculator. Mirarea lor traduce dimensiunea aberației: într-o lume emancipată, postmodernă, într-o lume a transparenței și mobilității fără frontiere, a pătruns deodată „Godzilla”. A ieșit dintr-o cavernă preistorică și strivește totul în jurul ei.”
După ce s-a început invadarea Ucrainei, ambasada muscălească de la Chișinău a ținut să mențină presiunea de tip „maskirovka” asupra Moldovei și a cerut, la începutul lunii trecute, prin mesaje pe paginile de Social Media, rusofonilor din Republica Moldova să se „spovedească” Maicii Rusia și să-și zică of-urile apropo de discriminările și obijduirile la care-s aceștia supuși de vajnicii „exploatatori” moldoveni, vânduți Occidentului decadent…Pentru a lua ei, reprezentanții Maici Rusia, măsurile de rigoare, firește! Aceste mesaje s-au „petrecut” și la alte ambasade muscălești de pe alte meleaguri, inclusiv pe cheiul Dâmboviței. Cetățenii moldoveni ar fi răspuns în număr semnificativ pe pagina de Facebook a ambasadei cu mesaje în limba rusă, firește, gen: „Vă rugăm să nu ne salvați, să nu ne eliberați, ne simțim foarte bine în Moldova!”; „Sunt rusofonă, născută la Murmansk, trăiesc de mai bine de treizeci de ani în Moldova și nimeni, niciodată, nu m-a discriminat, nimeni nu mi-a cerut să vorbesc în limba română, dimpotrivă, cei prezenți treceau imediat la limba rusă pentru a nu mă incomoda”; „Nimeni nu ne obijduiește, mai bine ați avea grijă de concetățenii voștri care sunt discriminați de Putin!”. Alți cetățeni moldoveni, mai vorbitori de-ai limbii noastre neaoșe, pentru a nu rămâne mult loc de interpretări, au recurs la recentul folclor ucrainean despre nava militară muscălească trimisă la originile sale naturale…Toți amicii mei locuitori ai celei de-a doua țări românești mi-au spus dintotdeauna, răspicat, că nu există cazuri de discriminare a rusofonilor în Republica Moldova, ci fix invers: după secole de rusificare,când cu ciomagul, când cu cnutul, limba română (nu cea „maldavinească”), cultura și identitatea românească au prea mult de recuperat. Am trăit și eu, de mai multe ori, experiențe cu unii amici moldoveni, în mediu internațional, care având, la un moment dat, un rusofon printre ei, au schimbat imediat limba de conversație în rusă…Asta spune multe, fie că vrem fie că nu! Ce-i mai „ciudățel” e că Maica Rusia poate când vrea mușchii ei să scornească pretexte pentru a inventa discriminări și genociduri acolo unde nu sunt! Fără a se uita în ograda proprie, desigur, că doar ei fac „pacificare” și „denazificare”, nu au nicio treabă cu crime de război și cu uciderea deliberată a civililor! Mi-e scârbă! Parol!
De la Bruxelles ar cam veni semnale pozitive apropo de opțiunile pro-europene ale Moldovei. De acolo se spune că „Republica Moldova este la fel de importantă pentru securitatea Uniunii Europene cum este și Ucraina. Nu putem trăi în siguranță în interiorul granițelor celor 27 de state membre dacă nu avem în vecinătatea noastră imediată țări care sunt sigure, stabile și prospere.” Conform percepțiilor publice, Republica Moldova a demonstrat în ultimii ani că dorește și poate să implementeze reformele agreate de comun acord cu Uniunea Europeană și că își dorește integrarea europeană. Apropo, din păcate și cu mult regret, România nu a contat prea mult (către deloc) în ecuația diplomatică a aducerii către Europa a țării-surori! De ce? Din „miserupism” ,incompetență și lipsă de patrioți adevărați, oameni de stat cu „cojones” adaptate momentului! E greu, totuși, când politica românească este făcută doar de către păpușari care promovează politruci șantajabili pe eșichierul politic! Oricum percepția de la „șefimea” Europei, apropo de calea dorită de Republica Moldova, este că autoritățile moldovenești „și-au demonstrat angajamentul față de reforme, în ciuda faptului că s-au confruntat în ultimul an cu multe provocări externe, cum ar fi dezinformarea, amenințarea întreruperii furnizării de gaze, iar acum cu un război la graniță și o criză a refugiaților.”Cetățenii moldoveni s-au arătat a fi extrem de primitori cu refugiații ucraineni, ceea ce arată omenia unor români aflați la standardele mai joase ale sărăciei popoarelor europene. Atât autoritățile moldovenești, cât și cetățenii de rând ai Republicii Moldova au acționat ca niște oameni normali și au deschis granițele pentru refugiații din Ucraina cu nevoi clare de ajutor și le-au oferit adăpost, hrană și omenie. Ca să fim cinstiți, după toate calculele, Republica Moldova este statul european care a primit cei mai mulți refugiați ucraineni pe cap de locuitor. Aproape 400.000 de refugiați ucraineni la o populație de circa trei milioane de locuitori, mi se pare mai mult decât consistent și aproape copleșitor pentru o economie fragilă. Autoritățile din Moldova au trecut printr-o provocare administrativă fără egal, prin procesarea datelor tuturor refugiaților și au trebuit să le asigure nevoile esențiale de adăpostire și hrănire precum și cele de tranzit. Mulți dintre acești refugiați, cum s-a întâmplat și-n Români, au plecat deja spre alte țări membre ale Uniunii Europene, dar există în continuare în Moldova circa 90.000 de refugiați. După unele surse, chiar mai mulți, iar circa trei sferturi dintre aceștia sunt găzduiți de oamenii de rând, care și-au deschis cu dărnicie casele și le-au oferit tot ce au putut și cum au putut mai bine celor care au fugit din calea războiului.
Este mai mult decât clar că toate eforturile pentru gestionarea crizei refugiaților au implicat și implică foarte multe costuri pentru autoritățile de la Chișinău. Sunt costuri care grevează fragila economie a Republicii Moldova care era „prinsă” deja dinainte în lupta cu două crize majore: criza creșterii prețurilor la energie și criza economică generată de pandemie. În Republica Moldova, oamenii sunt afectați direct, poate mai rău ca-n UE, de creșterea prețului la combustibili, gaz și electricitate. În plus, unele surse spun că inflația din Republica Moldova a crescut la cifre situate între 16% și 18%, în condițiile în care este cvasi-cunoscut faptul că Moldova este o țară în care cetățenii ei au o putere de cumpărare cu mult mai mică decât în țările din UE. Având în vedere cele zise anterior, „șefimea” Europei a adoptat recent în Parlamentul European asistență macrofinanciară pentru Republica Moldova de 150 de milioane de euro. În plus, Comisia Europeană a anunțat chiar recent un alt sprijin bugetar în valoare de alte 53 de milioane de euro. Acest sprijin vine în completarea asistenței de urgență deja acordate de UE Moldovei, care include cele 150 de milioane menționate anterior, circa opt milioane de euro ajutor umanitar pentru a furniza sprijin de urgență refugiaților, 15 milioane de euro pentru a sprijini atât prelucrarea cererilor pentru refugiați, cât și tranzitul și repatrierea în condiții de siguranță ale cetățenilor țărilor terțe și 15 milioane de euro pentru a sprijini misiunea de asistență la frontieră a UE. Ce-i drept, mai vin și alte ajutoare, Recent, la o conferința a donatorilor organizată la Berlin, 30 de țări au anunțat o alocare totală pentru Republica Moldova de 695 de milioane de euro, sub formă de sprijin bugetar, împrumuturi și alte forme de asistență financiară. Dacă aceste resurse vor fi cheltuite cu cap și nu vor intra-n vreo desagă fără fund, atunci pot fi speranțe că a doua țară românească merge pe calea integrării europene, pas cu pas…
Cât despre ce vor intenționa rușii cu Moldova, om trăi și om vedea! Paradoxal, azi, într-o lume mai interdependentă decât oricând, e foarte dificil, în cazul Moldovei, să obții garanții de securitate din partea unor țări mai puternice sau a unor alianțe din care nu faci parte decât cum a fost cazul, de exemplu, la finalul primei conflagrații mondiale, când sub amenințarea bolșevică, Sfatul Țării, Parlamentul de atunci al Basarabiei, a cerut ajutorul militar al României și l-a avut cu succesul scontat. Așa cum îmi spun mulți amici din stânga Prutului, și astăzi, mulți văd într-o posibilă re-unire cu România unica posibilitate viabilă de a se pune la adăpost de o agresiune rusă. Rămân la părerea mea că acest lucru este destul de puțin probabil în viitorul apropiat, din păcate, dar eu trag nădejdea că, după stingerea flăcărilor din apropiere, să se accelereze cumva traiectul Moldovei către integrarea UE. Încă nu știu cum, dar sunt multe minți luminate care ar trebui să prevadă asta! Cât despre „garanțiile” Moscovei de „pacificare” putem vedea cu toții, de secole, cam câte parale fac! Sau ruble, cum preferați! Că văd unii că le preferă,încă!
Toate cele zise în aceste rânduri sunt doar păreri rezultate-n urma unor interferențe de opinii cu diverși amici de peste Prut și lecturi ale unor surse credibile, zic eu. Și reprezintă păreri personale cre nu-i musai să fie și cele corecte, dar îmi place să cred că unele s-ar apropia de realitățile din spațiul celei de-a doua țări românești. Și în încheierea rândurilor de astăzi, voi repeta, din nou, ca în fiecare săptămână, până la finalul flăcărilor din ograda vecină, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și lecturi suplimentare pentru doritori, le puteți găsi aici:
https://adevarul.ro/news/politica/razboiul-rusia-ucrainaschimba-mizele-motivatiile-unirii-romaniei-republica-moldova-1_6253d1f15163ec427141d9ac/index.html
Maia Sandu a semnat cererea de aderare a Republicii Moldova la UE | Moldova | DW | 03.03.2022
https://www.dw.com/ro/echilibristica-riscant%C4%83-a-chi%C8%99in%C4%83ului-pe-timp-de-r%C4%83zboi/a-61353181
https://stirileprotv.ro/stiri/international/euronews-cresc-temerile-ca-urmatoarea-tinta-a-rusiei-ar-putea-fi-republica-moldova.html
https://www.dw.com/ro/moldova/t-17949987
https://www.mae.ro/node/51926
O nouă ședință a grupurilor de lucru pe probleme vamale a avut loc în regim de videoconferință | GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA (gov.md)
Alexandru Tănase: Ruşii încă nu sunt la Chişinău datorită eroicei rezistenţe ucrainene şi nu a obedienţei moldovenilor faţă de Rusia | Epoch Times România (epochtimes-romania.com)
Surse foto:
https://materialedidactice.ro/romania-si-republica-moldova-harta-administrativa/
http://harti.technorati.ro/moldova-hartiharta-politica
Invazia rusă și „rivalitatea” Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei pentru aderarea la UE
