Moara cu povești. Oamenii și spitalul lor. Spitalul Militar de Urgență „Regina Maria” din Brașov

Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici la „Jurnal de Brașov”, la „moara mea cu povești”, o scurtă „excursie” în trecutul şi prezentul unei structuri despre care se vorbeşte relativ puţin în societatea românească, dar care ocupă un loc important în „peisajul” asigurării unui bun de nepreţuit: sănătatea, cu referire specifică la domeniul medicinei militare româneşti și mai ales în comunitatea brașoveană. Sigur că acum când scriu aceste rânduri sunt destul de subiectiv, pentru că știu această structură de foarte mult timp, de peste trei decenii și jumătate și am mulți amici, prieteni, cunoștințe și oameni faini cunoscuți care lucrează aici, cu maximum de dăruire și profesionalism. Este vorba despre o entitate medicală foarte performantă, cu dotare modernă (chiar dacă structura clădirilor actuale este foarte veche, poate cea mai veche a unui spital de pe teritoriul actual al României) şi în care lucrează oameni de excepţie: Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” din Braşov.

Azi mi-am propus să trec în revistă, pentru dumneavoastră, doar câteva repere fundamentale din existenţa acestei unităţi medicale de top şi recunosc, din nou, că am să fiu foarte subiectiv în rândurile ce urmează, pentru că, așa cum ziceam anterior, am onoarea să cunosc foarte bine câţiva oameni de excepţie care activează la acest spital şi care fac parte din acea adevărată „tagmă” medicală, oameni care cred şi acţionează în spiritul jurământului lui Hipocrate. Până să vă spun câteva vorbe despre acest spital din Braşov, îmi permit să vă aduc în amintire câteva repere din trecutul medicinei militare româneşti, că, poate, sunt mai puțin cunoscute. La 21 august 2022, se vor împlini 160 de ani de când, prin Înalt Decret Domnesc, semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, au fost înfiinţate Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor armatei. Înainte de această atestare, s-au pus bazele pentru constituirea medicinei militare moderne. Un principal reper istoric în acest sens este data de 13 septembrie 1831,când este înfiinţat un lazaret, în baza regulamentului Miliţiei Principatului Ţării Româneşti, structură ce va deveni, ulterior, Spitalul Militar Central din Bucureşti.

Apoi, în 1851, la solicitarea comandantului spitalului, se constituie primul serviciu permanent de gardă, în vederea asigurării asistenţei medicale în regim de urgenţă. Doi ani mai târziu, domnitorul Barbu Ştirbey a încredinţat conducerea spitalului doctorului de origine franceză Carol Davila. Acesta a elaborat primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, structurat pe asigurarea a două funcţii organice, respectiv asistenţa medicală chirurgicală şi cea de medicină internă.Tot prin efortul său, s-a concretizat conceptul de infrastructură materială şi de suport logistic, prin dotarea serviciului medical pentru timp de pace, dar mai ales pentru război. Încă de la începuturile ei, medicina militară românească a beneficiat de profesionalismul şi calităţile medicului general de divizie dr. Carol Davila, care avea o multiplă şi grea responsabilitate: inspector general al serviciului sanitar al armatei, director al Şcolii de Medicină (în fapt, întemeietorul învăţământului medico-militar şi medical superior din ţara noastră), inspector al administraţiei centrale sanitare şi efor al spitalelor. De-a lungul timpului, personalul medico-sanitar al armatei, veritabil corp de elită al medicinei româneşti, s-a remarcat prin realizări importante în apărarea atât a sănătăţii militarilor cât şi a populaţiei, prin contribuţii însemnate la progresul ştiinţei şi practicii medicale.

Personalul medico-sanitar al Armatei României a dovedit profesionalism şi spirit de sacrificiu în toate momentele cruciale ale istoriei poporului român, începând cu Războiul de Independenţă, continuând cu Războiul de întregire naţională, al doilea război mondial şi evenimentele din Decembrie 1989. Rezultatele obţinute pe tărâmul luptei cu moartea în toate campaniile menţionate, dar şi numeroasele jertfe din rândul personalului medico-sanitar merită, din plin, respectul oştirii şi al poporului român pentru serviciul medical al armatei. Participările medicinei militare au continuat cu misiunile de asistenţă umanitară sub egida ONU din Somalia şi Angola, cu suportul medical al misiunilor din cadrul Parteneriatului pentru Pace din Albania şi Bosnia şi Herţegovina, cu misiunile sub egida NATO din Afganistan şi Irak, dar și în alte teatre de operații de pe mapamond, sub diferite „cupole”.Toate aceste acţiuni au evidenţiat întotdeauna profesionalismul şi dăruirea personalului medico-sanitar, capacitatea de comunicare şi cooperare cu structurile multinaţionale similare în soluţionarea problemelor de specialitate.Pot părea doar cuvinte mari cele zise anterior, dare sunt o realitate de netăgăduit! La finalul acestor misiuni a fost întotdeauna recunoscută valoarea medicinei militare naţionale româneşti, dar mai ales „încărcătura umană” a activităţii medicale, medicii militari și alte categorii de personal medical implicate în misiuni dovedind că reprezintă un corp de profesionişti solidar şi implicat, care şi-a cunoscut rolul şi menirea, manifestându-se ca autentice valori ale medicinei româneşti.

Revenind puţin înapoi în istorie, în privința serviciului sanitar militar, acesta era, pe la început de secol al XIX-lea, determinat de nevoile armatei. Documente de arhivă şi reviste de specialitate spun că prima formațiune sanitară militară, în accepţiunea relativ modernă a sintagmei, era înființată, la 1803, de către Constantin A. Ipsilante, sub forma unei infirmerii de panduri, în apropierea Mănăstirii Radu Vodă. La 1833 încep să se organizeze primele spitale militare, astfel că, în anul 1838, Almanahul „Kurții și al Statului din Prințipatul Valahii”, este amintit Spitalul Militar din București, situat în incinta Mănăstirii Mihai Vodă, cu un număr de 130 bolnavi, la Craiova unul cu 40 de paturi, unul la Brăila cu 24 și câte unul la Călărași, Giurgiu, Zimnicea și Cerneți, fiecare cu câte 10 paturi, ce aveau încadrate câte un doctor, o moașă și personal auxiliar militar. De asemenea, în anul 1833, este inaugurat la Iași, Spitalul Militar, sub directa coordonare a „Ștab-dohtorului” Iacob Ch.S. von Czihack, iar la Galați, în anul 1837, se construiește o cazarmă cu spital militar.

Acestea fiind zise, acum să vedem ce şi cum despre spitalul militar din Braşov care, oricum am privi situaţia, este cel mai vechi de pe actualul teritoriu al României, cel puțin din perspectiva unei formaţiuni medicale militare/sanitare. Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria”, cu certitudine cea mai veche unitate medicală din Braşov, are o tradiţie ce se întinde pe mai mult de două secole şi poartă cu mândrie numele Reginei Maria încă din luna mai a anului 1922, în baza Decretului prin care regele Ferdinand i l-a atribuit în onoarea ilustrei regine, încă din timpul vieţii acesteia. Referitor la tradiţia de mai mult de două secole de existenţă a unui spital militar la Braşov, actul de naştere al Spitalului Militar din Braşov datează din 10 iulie 1773, atunci când un chirurg militar austriac cantonat în Braşov a cerut Magistratului Braşovului (în fapt, primarul urbei) să dispună modificarea unei cazărmi astfel încât să poată fi instalat un spital militar. Astfel, la 14 iulie 1773, Johann Bruss, inspector în construcţii, înaintează Magistratului Braşovului un raport în acest sens. Spitalul nu a fost, de la început, construit în localul actual în care fiinţează azi spitalul, dar a intrat efectiv în funcţiune în urbea braşoveană la anul 1791. Începând cu 1791, putem vorbi de existenţa unui adevărat spital, care în al doilea deceniu al veacului următor, se mută în Cazarma Neagră de pe strada Nicolae Bălcescu de azi din Braşov, în clădirea în care acum funcţionează Facultatea de Medicină din Braşov.

Ulterior, la sfârşitul secolului al XIX-lea, la 1 ianuarie 1885, încep lucrările la construcţia existentă astăzi şi în care funcţionează, neîntrerupt, spitalul. Prefectura Braşov hotăra să mute spitalul aflat ultima dată, pentru mai bine de o jumătate de secol, la Cazarma Neagră din Braşov şi la 1885, cum spuneam anterior, au început lucrările unei construcţii noi pe locul unei grădini publice din apropierea Tâmpei.În anul 1887, spitalul intră efectiv în funcţiune, personalul medical şi pacienţii având la dispoziţe un spaţiu mai mare şi mai potrivit pentru actul medical. Deşi a fost spital militar, Prefectura Braşov a finanţat şi a sprijinit funcţionarea şi dezvoltarea acestuia, din documente reieşind că ar fi deservit şi parte din populaţie, la nevoie, şi nu doar personalul militar existent la acea vreme în garnizoana Braşovului şi împrejurimi.La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Braşov mai erau trei spitale: cel Orăşenesc, cel de Oftalmologie şi un spital de Boli Contagioase, dar acestea nu mai au amplasamentul în acelaşi loc de atunci, pe când Spitalul Militar Braşov şi-a păstrat continuu amplasamentul, fiind cel mai vechi din Braşov care funcţionează în acelaşi loc. În primul război mondial, Spitalul Militar din Braşov a avut cea mai mare capacitate de internare şi asigurare a actului medical, adică un număr de cca. 500 de paturi pentru bolnavi.

La data de 1 februarie 1919, la preluarea efectivă a administraţiei Transilvaniei de către România, Spitalul Militar Braşov trecea sub administraţie românească, în calitate de spital al Diviziei 18 Infanterie, cu un număr de 150 de paturi, iar în 25 martie 1922, regele Ferdinand I emitea un decret prin care unitatea spitalicească urma ca, începând cu luna mai 1922, să se numească „Spitalul Militar Regina Maria”. Potrivit Înaltului Decret nr.1174 din 25.03.1922, publicat în Monitorul Oficial nr. 24 din 05.05.1922, începând cu luna mai 1922,  Spitalul Militar din Braşov a purtat denumirea onorifică de „Spitalul Militar Regina Maria”. Ceremonia de acordare efectivă a denumirii onorifice a avut loc la actualul sediu al spitalului în data de 15.05.1922, în prezenţa unor numeroşi invitaţi oficiali şi a unui numeros public, aşa cum este relatat în presa vremii (conform„Gazetei de Transilvania”, nr.104 din 16.05.1922).După cum vedem, spitalul poartă de un secol actuala denumire, chiar dacă s-a întrerupt folosirea denumirii onorifice în perioada comunistă.

În perioada interbelică, personalul medical din acest spital militar a continuat să-şi desfăşoare activitatea cu profesionalism şi dedicaţie, funcţionând şi ca spital de nivel Corp de armată, iar în anul 1938, ampalsamentul şi clădirile „Spitalului Militar Regina Maria” trec, prin Înaltul Decret Nr. 38, din proprietatea comunităţii braşovene, în proprietatea Ministerului Apărării Naţionale. Spitalul şi-a îndeplinit întotdeauna misiunea atât în timp de pace, cât mai ales în timp de război, îndeosebi în cea de-a doua conflagraţie mondială, când a fost nevoit să îşi tripleze capacitatea, înfiinţând  secţii exterioare în oraşele Codlea şi Râşnov din judeţul Braşov.O secţie de chirurgie  era dislocată la Codlea şi cea de boli interne şi farmacia – la Râşnov. După anul 1946, „Spitalul Militar Regina Maria” a parcurs un amplu proces de transformare şi adaptare la cerinţele socio-profesionale, menţinând permanent, în pofida vicisitudinilor vremurilor, un nivel profesional ridicat. În acest context, au fost continuate activitatea medicală specifică, cea ştiinţifică şi cooperarea cu alte spitale militare, din ţară şi din străinătate, precum şi cu spitale şi clinici civile.

Cu prezenţa sa emblematică în viaţa urbei braşovene, mândrindu-se cu faptul de a fi cel mai vechi dintre spitalele care deservesc în prezent populaţia braşoveană, Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” completează oferta de servicii de sănătate din județul Braşov şi din aria sa de responsabilitate, alături de celelalte unităţi publice sanitare cu paturi și ambulatorii.Pe parcursul timpului, au fost dezvoltate secţiile de Boli interne, ORL şi Dermato-venerologie, a fost înfiinţată Policlinica, iar în anul 1982, secţia de Ortopedie-traumatologie. În prezent, spitalul are o capacitate optimă de paturi, în care funcţionează numeroase secţii şi compartimente, care îngrijesc bolnavi în regim de internare continuă şi internare de zi. De asemenea, are în compunere un ambulatoriu integrat, o comisie de expertiză a capacităţii de muncă, un laborator de analize medicale, unul de imagistică medicală, farmacie, precum şi structuri adaptate misiunii specifice. Astăzi, spitalul are un portofoliu de 27 specialităţi medicale, unele dintre ele recunoscute ca centre de excelenţă, dotarea tehnică fiind, într-adevăr, la nivelul secolului al XXI-lea. Începând cu anul 2016, s-a demarat un proces amplu de redotare şi modernizare de către echipa managerială de sub conducerea colonelului doctor Alexandru Keresztes. Spitalul acordă asistenţa medicală de specialitate militarilor Ministerului Apărării Naţionale şi membrilor familiilor acestora din unităţile şi formaţiunile militare, pensionarilor militari şi veteranilor de război, precum și membrilor de familie ai acestora, din județele Brașov, Covasna, Harghita și Mureș. De asemenea, aflat în contract cu CASAOPSNAJ, Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” din Braşov furnizează servicii medicale tuturor angajaţilor sistemului de apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi autoritate judecătorească din teritoriul arondat, precum şi celorlalţi asiguraţi, atât ai CASAOPSNAJ, cât şi ai celorlalte case de asigurări de sănătate, în condiţiile legii. Mai pe românește, toată lumea din aria sa de responsabilitate poate beneficia de serviciile medicale de aici! Prin „târg”, există multă lume care face tot posibilul să recurgă la serv iciile medicale oferite aici, iar „gura târgului” zice numai de bine despre personalul medical care activează aici, fie el militar sau civil!

Personalul medical din spital a fost și este implicat în cooperarea militară internaţională la diverse exerciţii multinaţionale cu militari din state aliate din NATO, în problematica ce vizează partea de medicină operaţională, atât în asigurarea asistenţei medicale pe timp de pace a acţiunilor structurilor din Armata României cât şi pentru partenerii din Alianţă. Știu direct de la surse, ca fost ofițer activ într-o structură operațională, că personalul medical participant la exerciţiile de acest tip a fost apreciat la superlativ, de fiecare dată, pentru profesionalismul şi rigoarea de care a dat dovadă şi au arătat capabilitatea de aplicare a celor mai bune practici medicale în cazul unor situaţii de tip militar sau de criză ori calamitate, conlucrând foarte bine cu militarii şi personalul medico-militar din armatele aliate, la standardele NATO.

Nu este mai puțin adevărat că personalul acestui spital s-a implicat şi se implică activ şi în viaţa comunităţilor locale din aria de responsabilitate, participând la activităţi cu focus medical la care, faptic, nu ar fi obligat să participe dar pe care şi le-au asumat în baza faptului că simt că aşa trebuie! De exemplu, nu pot să nu amintesc aici de faptul că Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” a trimis medici şi personal sanitar specializat, într-o caravană, în zonele afectate de inundaţii, din Covasna, în vara anului sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” din Braşov a fost şi iniţiator şi s-a alăturat şi proiectului de nivel naţional al Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale, „Uniţi sub Tricolor prin sănătate“ şi a organizat o caravană medicală,concretizată în mai multe etape,la finele lunii iulie 2018, în localităţi din judeţul Covasna, localităţi grav afectate de inundaţiile din iunie 2018.Echipele medicale au fost formate din medici specialişti, rezidenţi, asistenţi medicali, personal ne-medical al spitalului şi au acţionat pentru a identifica nevoile de îngrijiri de sănătate ale populaţiei din zonele calamitate. Adiacent, au fost asigurate consultaţii în specialităţile: medicină internă, cardiologie, endocrinlogie, nefrologie, diabet zaharat şi boli de nutriţie, psihologie, psihiatrie, chirurgie generală, medicină dentară, oftalmologie, ortopedie-traumatologie, ORL, medicină de urgenţă şi ATI. Acesta este doar un exemplu dar mai sunt şi altele, de aceeaşi factură, desfăşurate în zone mai defavorizate din punctul de vedere al posibilităţilor de asigurare a serviciilor medicale! Prin acest tip de activităţi, personalul participant a  urmărit să vină în sprijinul locuitorilor prin oferirea ideii de prevenţie, control medical în regim ambulatoriu gratuit, recomandare şi scrisoare medicală, după cum declara la vremea respectivă, colonelul dr. Alexandru Keresztes, comandantul Spitalului Militar de Urgenţă „Regina Maria” din Braşov.

Au fost, de-a lungul timpului, exerciții militare sub egida NATO la care au participat, medici și personal medical din spital. O spun cu certitudinea faptului certificat că, din toate punctele de vedere, personalul participant la aceste exerciţii din cadrul Spitalului Militar de Urgenţă „Regina Maria” din Braşov a fost, constant, la înălţimea aşteptărilor, aşteptări bazate pe o sintagmă dragă acestor oameni: „Tradiţie şi încredere”. Sunt ferm convins că personalul Spitalului Militar de Urgenţă „Regina Maria” a acţionat şi va continua s-o facă, cu eficienţă şi responsabilitate pentru ca, alături de întreaga oştire a ţării, să continue a fi un puternic factor de profesionalism medical militar în societatea românească. Comandantul (director general) al spitalului, colonelul doctor Alexandru Keresztes, îmi spunea relativ recent, într-o discuție amicală, noi cunoscându-ne de ceva timp, că, și pe mai departe, pregătirea întregului personal al spitalului se desfășoară și se va va desfăşura în scopul primordial al menţinerii capacităţii medicale operaţionale, menţinerii unui sistem unitar şi coerent de conducere a activităţii spitalului prin obiective, gestionarea mai eficientă a resurselor, ridicarea nivelului de profesionalizare a personalului şi sporirea gradului de interoperabilitate cu structurile similare ale armatelor din NATO. Întrebându-l despre oamenii din subordine, știind că oamenii sunt cei care dau măsură tuturor lucrurilor de pe acest pământ, dumnealui îmi spunea mai zilele trecute că „resursa umană, prin nivelul pregătirii profesionale, împletit armonios cu calitățile umane deosebite, fac din personalul angajat al spitalului, valoarea inestimabilă a entității. Empatie, seriozitate, respect și disciplină, dorința de perfecționare și autodepășire, puternica cultură organizațională implementată, constituie câteva din reperele calității serviciilor medicale acordate paciențlor, fie ei militari sau civili. Spiritul de camaraderie, specific mediului cazon, este mereu transpus în dorința de a-i ajuta pe semenii aflați în suferință, cinstesc și duc tradiția și onoarea, preluate de la înaintași și cu priviri cutezătoare spre viitor!”

Firește, ca orice manager, are și „ancore” în planuri de viitor pentru instituție. Știu că, în viitorul apropiat, dacă va fi pace și societatea românească își va trăi viața în normalitatea firească, vor urma niște transformări structurale prin curtea spitalului, cu multă plusvaloare, atât de necesară actului medical. Aceasta însemnând construcții și finanțări noi pentru o dotare care să aducă spitalului și titulatura mult dorită de spital militar „clinic” de urgență! Nu voi dezvolta mai mult acum! Mai mult și mai multe într-o altă relatare despre locul și oamenii faini de aici. Cert este că domnul comandant îmi spunea, în continuarea discuției noastre că „cel mai vechi spital al urbei este un simbol al cetății din Țara Bârsei. Dorința de a veni în întâmpinarea nevoilor de sănătate ale populației din arealul deservit este definită prin nevoia dezvoltării de noi specialități medico-chirurgicale, integrarea clinică în mediul academic medical, alături de colegii universitari și clinicile urbei, achizițiile de aparatură performantă și, toate acestea, asociind și nevoile de transformare ale infrastructurii prin lucrările de reparații și ridicarea unui pavilion nou de politraumă- medicină operațională, care să asigure conservarea valorilor umane, dar și adăugarea de plusvaloare seviciilor și condițiilor de cazare, oferite la nivelul standardelor de calitate prevăzute în legislația actuală, desfășurarea actului medical în condiții depline de siguranță, atingerea unui grad de satisfacție maximal din partea pacienților noștri și în viitor.”

Cum spuneam mai pe la începutul acestor rânduri, sunt destul de subiectiv atunci când vorbesc ori scriu despre oamenii de aici, pentru că am privilegiul să cunosc bine și foarte bine multă lume din personalul medical sau non-medical care activează aici, parte din viața mea de militar activ, parte din simpla calitate de pacient la mai multe specialități medicale. Nu pot vorbi decât la „de bine” despre oamenii cu care am intrat în contact și înainte vreme și mai recent și pot spune, cu mâna pe inimă că pentru toți contează să-și facă munca cât mai bine pentru binele pacienților, fie ei militari ori civili, fără a uita nicio secundă misiunile de bază ale spitalului. De aceea este, poate, foarte căutat în urbe de foarte multă lume. Pentru că vorba se duce iute prin târg! Nu trebuie să fii mare sociolog pentru a evalua cum este perceput acest spital de către comunitate! Îmi vine greu să pronunț nume pentru a-i scoate în evidență, pentru că sunt sigur că greșesc prin omiterea unor oameni faini pe care-i cunosc și care mă cunosc!

Recent, am avut parte de o intervenție chirurgicală aici la acest spital. Și pe această cale, țin să aduc cele mai calde mulțumiri oamenilor faini de la Spitalul Militar „Regina Maria” din Brașov, mai ales celor din secția chirurgie! Nu am să menționez alte nume, decât, firește, pe cel al medicului chirurg Cătălin Dumitrache, pe care-l salut cu drag! Pricepere, modestie, bun simț și normalitate! Am fost plăcut surprins de calitatea serviciilor medicale, de dotări și de calitatea umană a medicilor și a personalului medical! Respectul meu pentru toți cei care ne readuc sănătatea și speranța pierdute din cauza diferitelor afecțiuni! În perioada de internare m-am simțit ca în familie, alături de personalul medical! Mă înclin în fața profesionalismului cu care am fost tratat în zilele în care le-am fost „musafir”! Jos clopu’!

La fel cum mulțumesc pentru că există și fac bine ceea ce fac și alți oameni faini cum sunt: directorul medical col.dr. Daniel Derioiu, dr.Brândușa Cofaru, dr. Andreea Căpâlna, dr. Mlădița Bazarcă, dr. Eduard Belu, lt.col dr. Simina Dumitrache, lt.col dr. Marian Feticu, lt.col. dr. Mădălin Toader, mr. dr. Ciprian Silaghi, dr. Alexandrina Ciubotari, farmacistul șef lt.col. Ciprian Gal, asistenții medicali Dragomir Marian Daniel, Florin Bârloiu, Ana Stoica, Daniela Clipa, Dumitru Stoica, Raluca Floricel, Camelia Filip și mulți, mulți alții… La fel cum și personalul non-medical își face foarte bine datoria pe alte coordonate profesionale, tot pentru buna desfălurare a actului medical. Doar câteva nume merită și ele amintite: Col Bogdan Zahiu, Lt col. Ceaușu Adrian, jr. Claudiu Zahiu, ec. Ioana Conduruță, lt.col. Ionuț Chivu, ec.Felicia Covaci, plt adj pr. Dănuț Răileanu și mulți, mulți alții! Îmi fac mea culpa că nu pot, din lipsă de spațiu, să menționez numele tuturor celor la care mă gândesc acum!

Pentru că-mi place mult istoria trebuie să menționez că, în memoria înaintaşilor, este întotdeauna o datorie de onoare pentru personalul acestui spital să repună în drepturi ceea ce pentru unii nu înseamnă, poate, prea mult,dar pentru oamenii care lucrează la această unitate de elită medicală, înseamnă enorm – cinstirea trecutului şi depăşirea performanţelor înaintaşilor,iar asta nu se poate realiza fără a acorda atenţia cuvenită infrastructurii materiale (aparatură şi tehnică de ultimă generaţie), susţinerea performanţei şi excelenţei în formarea tinerelor cadre medicale şi sanitare, prin punerea la dispoziţie a tuturor condiţilor de învăţare şi perfecţionare a procedurilor specifice fiecărei specialităţi medicale.

Readuc în amintire faptul că, tocmai pentru a cinsti memoria înaintaşilor şi istoria, nu numai cea medicală, Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” a organizat la mijloc de lună mai 2019, o serie de evenimente menite să cinstească 100 de ani de la preluarea de către administraţia românească a spitalului militar din Braşov precum şi a 97 de ani de la acordarea denumirii onorifice „Regina Maria” acestui spital, prin decret regal. Au fost activități frumoase, în care, recunosc, m-am implicat și personal și sper că am putut contribui la reușita acestora! În esenţă, activităţile aniversare au început la 15 mai 2019, prin sfinţirea picturii bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din curtea spitalului, de către reprezentantul, Mitropoliei Ardealului şi preoţi militari din garnizoana Braşov şi preoţi din Protopopiatul Braşov şi au continuat cu un spectacol aniversar. Spectacolul va fi susţinut, în după amiaza aceleiaşi zile,de formaţii artistice şi interpreţi din cadrul Ansamblului Artistic „Doina” al Armatei din Bucureşti şi formaţii şi personalităţi muzicale braşovene la Sala Coloanelor de la Cercul Militar din Braşov.

În cea de-a doua zi a manifestărilor, pe 16 mai, va avut loc loc o ceremonie militară şi religioasă de dezvelire, în curtea spitalului militar, a busturilor Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand,  familia regală care a „păstorit” făurirea României Mari şi care şi-a pus, în mod direct, amprenta asupra istoriei acestui spital. Aceste două busturi au fost realizate prin sprijinul direct al Studioului de Arte Plastice al Armatei, condus de domnul colonel (r.) Valentin Tănase, căruia-i mulțumesc și în fața căruia mă-nclin! La eveniment au participat reprezentanţi guvernamentali, reprezentanți ai familiei regale a României, autorităţi publice locale braşovene, numeroşi invitaţi iar, fiindcă a fost o zi a porţilor deschise, orice trecător prin urbea braşoveană a avut prilejul  să asiste la un moment important al  comunităţii locale…Depun mărturie că au fost mulți participanți! Contează că astăzi, busturile celor doi întregitori de neam, Regina Maria şi Regele Ferdinand veghează la buna viață a acestui loc aducător de sănătate!

Nu aş vrea să închei înainte de a aduce un omagiu sincer tuturor celor din acest spital atât celor din trecut care au deschis drumul către prezent dar, mai ales celor de azi, şi a le transmite că le doresc ca deviza dumnealor, „Tradiţie, Încredere, Profesionalism”  să le lumineze calea profesională şi pe cea personală în împlinirea crezului şi simbolurilor medicinei militare româneşti. Mulţumesc colonelului dr. Alexandru Keresztes, comandantul (director general) al Spitalului Militar de Urgenţă „Regina Maria” din Braşov pentru amabilitatea de a împărtăşi cu noi, aici la „Jurnal de Brașov”, câteva repere din viaţa structurii pe care o comandă iar, dacă doriţi a şti mai multe despre medicina militară românească, vă recomand câteva surse bune şi de încredere:

Gheorghe, S. „Istoria medicinei militare româneşti”, Fundaţia G-ral. Mr. C. Zamfir,Bucureşti, 1996.

Ursea, N. – „Enciclopedie medicală românească”, Ed. Universitară Carol Davila,Bucureşti , 2009

https://institutul-medico-militar.mapn.ro/pages/view/84

https://directiamedicala.mapn.ro/pages/view/127

Surse foto:http://smubrasov.ro/

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai