Elisabeta Neculce-Carțiș, soprană și solistă a Operei Române din București

Elisabeta Neculce-Carțiș (n. 25 ianuarie 1923, București – d. 4 decembrie 1998, București) a fost o soprană română remarcabilă, cunoscută pentru interpretările sale în operă și muzică de concert.

Sursa foto: https://youtu.be/RbkGq11MdN8

Născută la București, a copilărit și și-a făcut studiile la Brăila, un oraș cu tradiții muzicale puternice, care i-au influențat formarea artistică. A studiat arta cântului la Conservatorul din București, în clasa profesoarei Livia Vațianu-Vrăbiescu, beneficiind și de îndrumarea unor personalități ca Dimitrie Cuclin, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, dirijorul Umberto Pessione și baritonul Mihail Vulpescu.

După absolvire, și-a aprofundat studiul repertoriului vocal universal și românesc, devenind apreciată în muzica de concert. Debutul său în recitaluri a avut loc pe 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului, interpretând lieduri și lucrări simfonice. Printre realizările sale memorabile se numără interpretările Liedurilor Wesendonck de Wagner, Ultimele patru cântece de Richard Strauss, Missa în Do minor de Mozart, Simfonia a IX-a de Beethoven, Erwartung de Arnold Schönberg și extrase din Wozzeck de Alban Berg.

Elisabeta Neculce-Carțiș a fost angajată solistă la Opera Română din București din 1 ianuarie 1959. A debutat pe scenă pe 20 iunie 1959 în rolul Alicei Ford din Falstaff de Verdi.

De-a lungul carierei, a interpretat numeroase roluri principale și de compoziție, printre care:

• Contesa din Nunta lui Figaro (Mozart)

• Donna Elvira din Don Giovanni (Mozart)

• Fiordiligi din Cosi fan tutte (Mozart)

• Eva din Maeștrii cântăreți din Nurnberg (Wagner)

• Elsa din Lohengrin (Wagner)

• Mareșala din Cavalerul Rozelor (Richard Strauss)

• Euridice din Orfeu (Gluck)

• Eromeni din Prometeu (Doru Popovici)

• Madama Butterfly (Puccini)

• Margareta din Faust (Gounod)

• Albert Herring (Britten).

De asemenea, a abordat cu succes și pagini germane și franceze, cum ar fi aria scrisorilor din Werther de Massenet, demonstrând versatilitate și noblețe vocală.

Elisabeta Neculce-Carțiș a cântat inițial în corul Radiodifuziunii Române, sub bagheta compozitorului Gheorghe Danga. Din 1 ianuarie 1959, a devenit solistă a Operei Române din București, debutând pe 20 iunie 1959 în rolul Alicei Ford din Falstaff de Verdi. A interpretat, de asemenea, Contesa din Nunta lui Figaro, Donna Elvira din Don Giovanni, Fiordiligi din Così fan tutte de Mozart, Eva din Maeștrii cântăreți din Nürnberg, Elsa din Lohengrin de Wagner, Mareșala din Cavalerul Rozelor de Richard Strauss și Euridice din Orfeu de Gluck. În 1964, s-a remarcat în premieră în opera Prometeu de Doru Popovici, interpretând cu succes rolul nimfei Eromeni.

Printre alte roluri importante se numără Madama Butterfly de Puccini, Margareta din Faust de Gounod și rolul titular din Albert Herring de Britten. Interpreta a fost apreciată pentru noblețea liniei melodice, frazarea impecabilă, culoarea vocală și capacitatea de a aborda repertorii diverse, de la Mozart și Wagner la Berg, Puccini și Massenet.