1958: Inaugurarea Muzeului Național „George Enescu”

Muzeul „George Enescu” funcționează în Palatul Cantacuzino din București, fiind deschis oficial pe 2 septembrie 1958. Clădirea a fost donată statului român de soția compozitorului, Maria Cantacuzino-Enescu, cu scopul de a adăposti un muzeu dedicat memoriei lui George Enescu. Înainte de aceasta, palatul a găzduit sediul Președinției Consiliului de Miniștri și, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice.

Muzeul este organizat în trei săli ale Palatului Cantacuzino, unde sunt expuse cronologic mărturii din viața și cariera lui George Enescu. Acestea includ fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte personale, documente și medalii primite de compozitor, inclusiv Legiunea de Onoare a Franței, precum și masca și mâna mortuară. În spatele palatului se află Casa Memorială „George Enescu”, unde cuplul Enescu a locuit între 1945 și 1946.

Description	Română: Bucuresti, Romania, Calea Victoriei nr. 141 sect. 1, Muzeul National George Enescu; B-II-m-A-19869 (detaliu 10)This is a photo of a historic monument in București, classified with number B-II-m-A-19869.
Date	17 September 2014, 12:55:20
Source	Own work
Author	Britchi Mirela

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license:

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Romania license.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bucuresti,Romania,_Calea_Victoriei_nr._141_sect._1,_Muzeul_National_George_Enescu;_B-II-m-A-19869%28detaliu_10%29.JPG

Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din București, a fost construit între 1901 și 1903 de Gheorghe Grigore Cantacuzino.. Proiectat de arhitectul Ioan D. Berindei, palatul impresionează prin luxul și rafinamentul său, fiind decorat de artiști renumiți ai vremii, precum G. D. Mirea, Nicolae Vermont și Costin Petrescu. După moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său, Mihail G. Cantacuzino, și a soției acestuia, Maria (Maruca), care s-a recăsătorit în 1937 cu George Enescu.

După moartea compozitorului în 1955, Maruca Enescu a lăsat prin testament palatul și clădirile adiacente statului, pentru a fi transformate în muzeu. Din 1956, aici funcționează Muzeul Național „George Enescu” și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Expoziția permanentă a muzeului include fotografii, manuscrise, diplome, decorații, busturi și instrumente muzicale, oferind vizitatorilor o privire detaliată asupra vieții și carierei lui George Enescu. Atmosfera de epocă este reconstituită și în Casa Memorială „George Enescu”, situată în spatele palatului, care păstrează amintirea vieții private a marelui compozitor.

Amplasat într-un loc deosebit, Muzeul Național „George Enescu” este nu doar un loc de importanță istorică și culturală, ci și un punct de atracție turistică, reflectând moștenirea muzicală și universalitatea operei lui George Enescu.

Sursa: https://www.georgeenescu.ro/georgeenescu-ro_doc_14_istoric_pg_0.htm