Jurnal FM 
1938 – Acoperirea cu alamă a modulelor din fontă ale Coloanei fără sfârșit
#Postat de Carmen Vintu on iunie 20, 2025
1938: În perioada 20 iunie – 25 iulie 1938 s-a desfășurat procesul de acoperire cu alamă a modulelor din fontă ale „Coloanei fără sfârșit”, operă a sculptorului Constantin Brâncuși, a cărei construcție a început la 15 august 1937.
Coloana Infinitului face parte din Ansamblul Monumental din Târgu Jiu, alături de Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.
Inaugurată în 1938, are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 16 module octaedrice.
Este o stilizare a coloanelor funerare tradiționale din sudul României.
A fost dedicată soldaților români căzuți în Primul Război Mondial.
Există dovezi care sugerează că proiectul Coloanei Infinitului datează din 1909.
Prima versiune expusă a coloanei a fost prezentată în 1918 sub titlul „Proiect arhitectural”.
Brâncuși o descria ca pe „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.
Concluzie:
Acoperirea cu alamă a Coloanei Infinitului a marcat o etapă importantă în finalizarea acestei opere monumentale, devenită un simbol al României și al sacrificiului eroilor din Primul Război Mondial.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.
Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncușiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuși ar fi existat „trunchiuri și bârne, coloane trunchiate de lemn”, iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural” datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziția sa personală de la New York, Brâncuși expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârșit. Brâncuși însuși o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.
