100 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Vlahuță

100 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Vlahuță

Motto: “O vorbă rea este o faptă rea şi totdeauna sâmburele unei suferinţe. Ia seama. Nu te grăbi, viaţa-i destul de lungă pentru dureri” Alexandru Vlahuță

Alexandru Vlahuţă s-a născut în anul 1858 în comuna Pleşeşti.

Pe lângă activitatea de scriitor a fost şi profesor şi uneori a îndeplinit şi funcţia de avocat. Scriitorul Alexandru Vlahuță, deși aflat într-un nedrept con de umbră, face parte din galeria celor mai importanți scriitori români de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Poet, prozator, gazetar și dascăl, Alexandru Vlahuță este considerat de Nicolae Iorga drept cel care „(…) și-a înscris, peste toate curentele și modelele, pentru totdeauna numele în analele literaturii românești (…)”.

S-a născut la 5 noiembrie 1858 la Pleşeşti (azi Alexandru Vlahuţă) o localitate situată între pârâurile Bogdana şi Simila, afluenţi ai râului Bârlad, în familia unui mic proprietar de pământ.

Clasele primare, gimnaziale şi liceale le-a urmat în oraşul Bârlad, între anii 1867-1878, un an mai târziu a susţinut examenul de bacalaureat la Bucureşti.

S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Juridice în 1879, pe care nu a terminat-o din cauza situaţiei materiale precare.

A lucrat ca profesor în oraşul Târgovişte, întâi la Gimnaziul Ienăchiţă Văcărescu, apoi la Şcoala Militară de la Mănăstirea Dealu.

Timp de zece ani a predat la mai multe instituţii de învăţământ din Bucureşti.

Înzestrat cu talent literar încă din adolescenţă, a publicat de-a lungul anilor proză şi poezie în zeci de ziare şi reviste, semnând materialele cu numele adevărat cât şi cu pseudonime.

În anul 1893 a înfiinţat împreună cu doctorul Alecu Urechia revista literară Vieaţa, ce a rămas în istoria publicisticii literare româneşti ca una din publicaţiile care a polemizat cel mai intens cu cele de orientare ideologică socialistă, respingând aservirea faţă de un partid politic şi arătând nocivitatea aplicării unor directive în literatură şi artă.

Împreună cu George Coşbuc a scos primul număr al revistei literare Semănătorul la 2 decembrie 1901, în paginile căreia se urmărea promovarea unei literaturi care să stea în centrul istoriei şi tradiţiei naţionale, combătând importul de idei străine spiritului românesc.

Din 1901 a funcţionat ca referent la Casa Şcoalelor, iar în anul 1902, tot împreună cu George Coşbuc, a alcătuit o carte de citire pentru elevii şcolilor secundare şi profesionale, iar în anul 1909 a fondat revista cu profil pedagogic Lamura, care scotea în evidenţă rolul aparte al dascălului de ţară.

În anul 1893 dramaturgul şi poetul Iosif Vulcan, cel care îi publicase lui Alexandru Vlahuţă mai multe poezii în revista Familia, a propus Secţiunii Literare din cadrul Academiei Române alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române.

La şedinţa specială din 28 octombrie 1948 i s-a acordat post-mortem titlul de academician lui Alexandru Vlahuţă, alături de alte nume ilustre din viaţa culturală şi ştiinţifică românească.

S-a stins din viaţă la 19 noiembrie 1919 la Bucureşti.

Cristina Rădulescu