Ziua Poliției de Frontieră Române, sărbătorită anual pe 24 iulie

Ziua Poliției de Frontieră Române este sărbătorită anual pe 24 iulie, dată stabilită prin articolul 45 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea acestei instituții.

Această zi amintește de unirea structurilor grănicerești din Moldova și Țara Românească, realizată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 iulie 1864, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 893.

Primele forme organizate de pază a granițelor apar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când Constantin Mavrocordat înființează în Țara Românească „Corpul slujitorilor de graniță”, cu subdiviziuni numite „focșănlăi” și „martologi”. De-a lungul Dunării se formează un „cordon de carantină” pentru controlul persoanelor și prevenirea răspândirii bolilor.

Sursa foto: https://www.politiadefrontiera.ro/files/news/1724060387429-19398-S4.jpg

După Tratatul de la Adrianopole (1829), Țările Române își creează propriile armate – milițiile pământene – care preiau și paza frontierelor. Prin Decretul nr. 485/1862 este desființată granița de pe Milcov, iar în 1864 are loc unificarea trupelor de grăniceri.

Corpul grănicerilor devine parte integrantă a armatei și este organizat în patru inspectorate: București, Iași, Piatra-Neamț și Pitești, fiecare cu 10 batalioane. În 1865, Cuza informează pe Napoleon al III-lea că România avea deja 12.000 de grăniceri.

În 1866 are loc reorganizarea trupelor pe divizii teritoriale, iar Regulamentul din 1869 și Decizia Ministerului de Război din 1870 aduc clarificări privind punctele de frontieră. În perioada 1869–1872, trupele de grăniceri devin formate din militari activi.

Prin Legea armatei din 1881, dorobanții sunt integrați în infanterie, iar atribuțiile de control la frontieră revin revizorilor vamali și altor autorități civile.

Legea Poliției Generale a Statului din 1 aprilie 1903, promulgată prin Decretul Regal nr. 1330, prevede înființarea unei structuri dedicate frontierei. La acea dată, România avea 75 de puncte de trecere, dar doar 14 aveau câte un singur polițist de frontieră.

După 1904, se înființează Poliția de Frontieră și Corpul Grănicerilor de Marină. În 1915 este adoptată Legea Grănicerilor, iar în 1919, noua structură organizează paza frontierei României Mari.

În perioada interbelică, Corpul de Grăniceri este reorganizat în brigăzi, regimente și companii, ajungând în 1935 la opt unități mari. Este înființat și Grupul Navelor de Grăniceri.

În contextul pregătirilor pentru cel de-Al Doilea Război Mondial, prin Legea din 1938 privind zonele militare, se înființează zona de graniță. În 1940, Poliția de Frontieră intră în structura Direcției Generale a Poliției și Securității Statului.

În 1941, oficiile polițienești de frontieră sunt militarizate. La 1 ianuarie 1946 se înființează Comandamentul Trupelor de Grăniceri, structurat pe brigăzi, regimente și un Grup de Nave. În 1947, acesta trece din subordinea Ministerului Apărării în cea a Ministerului de Interne, iar în 1948 se creează Serviciul de Pașapoarte și Poliție de Frontieră.

După revenirea în Ministerul Apărării în 1960, structura este readusă la Ministerul de Interne în 1992, prin Legea nr. 56/1992.

În decembrie 1998, CSAT dispune crearea Poliției de Frontieră Române, condusă de Inspectoratul General, conform O.U.G. nr. 80/1999.

Din mai 2008, Ștefan cel Mare și Sfânt este desemnat protector spiritual al Poliției de Frontieră Române.

Sursa: https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i-24-iulie–ziua-politiei-de-frontiera-romane-37853.html