Jurnal FM 
Werner Forssmann, medic german
#Postat de Carmen Vintu on august 29, 2025
Werner Forssmann (născut la 29 august 1904, Berlin, Germania – decedat la 1 iunie 1979, Schopfheim, Germania de Vest) a fost un chirurg german remarcabil care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1956, împreună cu André F. Cournand și Dickinson W. Richards. Forssmann a fost un pionier în cercetarea cardiacă, fiind cel care a contribuit esențial la dezvoltarea cateterismului cardiac – o procedură prin care un tub (cateter) este introdus într-o venă de la cot și ghidat până în inimă.
În 1929, în timp ce era chirurg rezident la Berlin, Forssmann a realizat un experiment îndrăzneț și riscant, folosindu-se pe el însuși ca subiect. A introdus un cateter în propria venă și a urmărit progresul acestuia spre inimă cu ajutorul unui ecran cu fluoroscop. În ciuda criticilor severe pe care le-a primit, care au catalogat procedura drept nebună și periculoasă, această tehnică a devenit, ulterior, fundamentală în cardiologie. Totuși, din cauza reacțiilor negative, Forssmann a renunțat la cardiologie și s-a specializat în urologie.
Werner Forssmann
Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Werner_Forssmann#/media/File:Werner_Forssmann_nobel.jpg
Procedura de cateterism cardiac inițiată de Forssmann a fost perfecționată în 1941 de către Richards și Cournand, devenind o metodă esențială în diagnostic și cercetare. Aceasta a permis măsurarea precisă a presiunii intracardiace, administrarea de medicamente direct în inimă și inserarea de electrozi pentru reglarea ritmului cardiac.
Forssmann a absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Berlin în 1928 și a urmat studii postuniversitare în urologie la Berlin și Mainz. Ulterior, a lucrat ca șef de chirurgie la Spitalul Orășenesc din Dresda-Friedrichstadt, iar în 1958 a devenit șeful secției de chirurgie a Spitalului Evanghelic din Düsseldorf.
Această contribuție remarcabilă în medicina cardiacă a fost recunoscută prin acordarea Premiului Nobel, iar cercetările sale continuă să aibă un impact semnificativ asupra tratamentului bolilor cardiovasculare.
