Virusul West Nile, transmis de țânțari, a făcut prima victimă în România

Virusul West Nile, transmis de țânțari, a făcut prima victimă în România, potrivit situației înregistrate la Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică în perioada 7 iunie – 2 septembrie. Bărbatul decedat, în vârstă de 63 de ani, era din județul Dolj. În total, în această perioadă, în România s-au înregistrat patru cazuri de infecţie cu virusul West Nile în Bacău, Olt, Dolj şi în Bucureşti.

Virusul West Nile este un potențial factor declanșator al unor afecțiuni serioase, principala cale de transmitere în rândul oamenilor fiind înțepătura țânțarilor infestați.

Cum putem preveni infectarea

Cea mai ușoară metodă de prevenire a infectării este evitarea înțepaturilor de țânțar.
– când se desfășoară activități în mediul extern, se recomandă utilizarea unui repelent pentru insecte.
– activitatea țânțarilor este mai intensă în zori și după apunerea soarelui. În aceste momente ale zilei este absolut necesară utilizarea unui repelent și purtarea hainelor lungi, care să acopere corpul într-o proporție cât mai mare.
– pentru evitarea pătrunderii țânțarilor în casă se recomandă montarea de plase speciale la ferestre.
Care sunt simptomele contactarii virusului
Perioada de incubație
De regulă, pacienții dezvoltă simptomele după 3 – 14 zile de la contactarea virusului (înțepătura tantarului).
În mod surprinzător, organismul uman răspunde diferit în urmă contactarii virusului, în ceea ce privește simptomatologia; astfel, au fost identificate 3 situații:
1. Manifestarea de simptome severe – Meningită/Encefalită
Aproximativ 1 din 150 de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală:
– febră puternică;
– dureri de cap;
– rigiditate la nivelul gâtului;
– stupoare (simptom ce apare de regulă în psihoze: deprimare, insensibilitate, amutire);
– dezorientare;
– comă;
– tremor și convulsii;
– slăbiciune musculară;
– pierderea vederii;
– amorțeală și paralizie.
Simptomele pot persistă pe perioada mai multor săptămâni, iar efectele neurologice pot fi permanente.
Recuperarea este caracterizată de o perioada lungă de convalescență și extenuare.
2. Manifestarea de simptome moderate – Sindrom febril
Perioada de incubare este de 2 – 8 zile.
Aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile prezintă simptome de severitate moderată:
– febra;
– durere de cap;
– simptome gastrointestinale: stare de greață și vărsături, lipsa apetitului alimentar, diaree;
– dureri musculare și articulare;
– rareori limfadenopatie – inflamarea ganglionilor limfatici;
– urticarie la nivelul pieptului, stomacului sau spatelui.
Simptomele se manifestă pe o perioada de 7-10 zile, deși slăbiciunea poate persistă până la câteva săptămâni, iar limfadenopatia până la 2 luni.
3. Lipsa simptomelor – Infecție asimptomatică
Aproximativ 80% (4 din 5 persoane) infectate cu virusul nu prezintă nici un simptom.

Transmiterea virusului

1. Țânțari infestați.
Cel mai adesea, virusul West Nile se răspândește prin înțepătura țânțarilor infestați, care la rândul lor îl contractează prin înțeparea păsărilor infectate.
– Transfuzii, transplante, transmitere mama-copil
În foarte puține cazuri, s-a constatat o transmitere a virusului prin transfuzia de sânge, transplantul de organe, alăptare sau chiar pe perioada de sarcina, de la mama la copil.
– Virusul nu poate fi transmis prin atingere!
Virusul West Nile nu poate fi răspândit prin contact fizic obișnuit, cum ar fi sărutul.

Diagnosticare și tratament

Diagnosticarea infecției cu virusul West Nile se face printr-o combinație de teste speciale de biologie moleculară, asociate cu observarea semnelor și simptomelor.
– Testarea se efectuează doar în cazul pacienților care prezintă simptome severe, deoarece nu există un tratament pentru infecția cu virusul West Nile.
– Confirmarea diagnosticului are la baza teste ADN, denumite Reacția de polimerizare în lanț (PCR) sau analiză fluidului din măduva spinării (lichidul cefalorahidian).

Analiză lichidului cefalorahidian se face prin prelevarea unor mostre obținute prin punctii spinale – introducerea unui ac în partea inferioară a coloanei vertebrale. Lichidul este analizat apoi în vederea identificării unor dovezi de infecție, cum ar fi creșterea numărului de leucocite și a cantității de proteine.

Ambele probe sunt supuse analizei în cadrul unui laborator specializat.

Nu există un tratament specific pentru virusul West Nile.

În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătățește după câteva zile în absența unui tratament.
În cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgență la camera de garda; în general, este necesară spitalizarea pacientului și tratarea cu medicație intravenoasă.