Virgil Vătășianu, istoric de artă, medievist și pedagog român

Virgil Vătășianu (n. 21 martie 1902, Sibiu, Austro-Ungaria – d. 15 noiembrie 1993, Cluj-Napoca, România) a fost un renumit istoric de artă, medievist și pedagog român, cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în domeniul istoriei artei medievale din România.

Vătășianu a absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, iar între 1920 și 1924 a urmat cursurile Facultății de Drept la Universitatea din București. Ulterior, și-a îndreptat studiile către istoria artei, urmând cursuri la universitățile din Cluj, Praga și Viena. În 1927, a obținut doctoratul cu summa cum laude la Universitatea din Viena, sub îndrumarea profesorului Joseph Sztrygowski, cu o lucrare despre arhitectura medievală din Țara Hațegului, concentrându-se pe vechile biserici de piatră din județul Hunedoara.

Mai multe detalii

Bustul lui Virgil Vătăşianu din „Parcul Memoriei Universitare” în curtea Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Ardelean2012 – Operă proprie

Bustul lui Virgil Vătăşianu din „Parcul Memoriei Universitare” în curtea Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, România.

• CC BY 3.0
• Fișier:Virgil Vatasianu (bust).jpg
• Creată: 2011
• Încărcată: 15 iulie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Vătășianu#/media/Fișier:Virgil_Vatasianu_(bust).jpg

În perioada 1930-1931, 1934-1936 și 1938-1946, a fost secretar al Școlii Române din Roma (Scuola Romana di Roma). La întoarcerea în țară, Virgil Vătășianu a devenit profesor titular de istoria artei la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În semn de recunoaștere a meritelor sale excepționale, a primit numeroase distincții și a fost numit Profesor Emerit. În 1972, a fost premiat cu Premiul Johann Gottfried von Herder de către Universitatea din Viena, iar în 1974 a fost ales membru titular al Academiei Române. A decedat la 15 noiembrie 1993, la Cluj-Napoca.

Virgil Vătășianu a fost un intelectual de mare erudiție, cu o vastă cultură umanistă și un teoretician de elită al artei. Este autorul unui număr impresionant de lucrări fundamentale în domeniul istoriei artei medievale din România. Ca dascăl universitar, a fost considerat un ctitor al școlii clujene de istoria artei, instruind și formând mai multe generații de istorici de artă.

Profesorul universitar doctor Raoul Șorban l-a descris pe Vătășianu ca fiind „nu doar un profesor, un dascăl, ci un istoric de artă scris cu majuscule. Este o instituție”, apreciind volumul și importanța lucrărilor sale care rivalizează și chiar depășesc calitativ multe dintre cercetările din domeniul artei medievale românești.

Distincții

• Titlul de Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne (18 august 1964), „pentru activitate deosebită în domeniul cercetării științifice și contribuție la dezvoltarea învățământului superior”.

Cărți publicate

• Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara (Cluj, 1930)
• La „Dormitio Virginis”. Indagini iconografiche (Roma, 1935)
• Pictorul Octavian Smigelschi (Sibiu, 1936)
• L’arte bizantina in Romania. I ricami liturgici (Roma, 1945)
• Istoria artei feudale în Țările Române (București, 1959)
• Pictura murală românească în veacurile XIV-XVI (București, 1965)
• Arhitectura și sculptura romanică în Panonia medievală (București, 1966)
• Metodica cercetării în istoria artei (București, 1974)
• Kunstdenkmäler in Rumänien. Ein Handbuch (Leipzig, 1986).

Sursa: https://cultura.sibiu.ro/personalitati/details/vatasianu_virgil