Virgil Madgearu, economist, sociolog român

Virgil Madgearu (nume complet: Virgil Traian N. Madgearu; n. 14 decembrie 1887, Galați – d. 27 noiembrie 1940, pădurea Snagov) a fost un economist român, sociolog, și politician de stânga, membru proeminent și principal teoretician al Partidului Țărănesc și al succesorului său, Partidul Național Țărănesc (PNȚ). A avut o importantă activitate ca eseist și jurnalist și s-a aflat pentru o lungă perioadă de timp în conducerea editorială a influentei reviste Viața Românească.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Madgearu#/media/Fi%C8%99ier:Madgearu.png

A fost teoreticianul care a fundamentat doctrina politică a curentului țărănist. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. În 1940 a fost asasinat de un comando legionar ca răspuns la pozițiile sale antifasciste.

Virgil Madgearu s-a născut pe 27 decembrie 1887, în Galați, într-o familie de negustori, despre care Nicolae Iorga spunea că ar fi de origine macedo-română. După absolvirea cursurilor liceale la Liceul Vasile Alecsandri din Galați în 1907, Madgearu a plecat la Universitatea din Leipzig pentru a-și continua studiile, fiind profund marcat de evenimentele din societatea românească ale acelei perioade.

La Leipzig, Madgearu a studiat științele economice, obținând doctoratul în 1911 cu lucrarea „Cu privire la dezvoltarea industrială a României” (Zur industriellen Entwicklung Rumäniens), iar în timpul studiilor a fost influențat de mari economiști germani, susținători ai politicii sociale și ai ideii de introducere a unei legi a asigurărilor muncitorești. Această preocupare a fost o temă constantă pe parcursul vieții sale, fiind un susținător al politicii sociale în România. După finalizarea studiilor, a petrecut un an în Anglia, studiind la British Museum și efectuând un stagiu într-o bancă.

La întoarcerea în țară, în 1912, s-a stabilit la București, unde a început să lucreze la Casa centrală a meseriilor și asigurărilor muncitorești. A devenit rapid redactor-șef al revistei „Monitorul asigurărilor muncitorești” și a militat pentru înființarea unui birou de studii, care a devenit un model pentru instituțiile economice din țară.

În 1916, Madgearu a devenit profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale. În perioada Primului Război Mondial, a fost refugiat la Iași, unde a continuat să predea și a colaborat cu personalități precum Victor Slăvescu și Dimitrie Gusti. A fost implicat în crearea revistei „Independența economică” și a participat activ la înființarea Institutului Social Român, condus de Gusti.

După război, a fost activ în viața politică, devenind membru al Partidului Țărănesc și secretar general al acestuia. A fost ales deputat și a ocupat diverse funcții ministeriale în guvernele național-țărăniștilor, printre care ministru al industriei, comerțului, finanțelor și agriculturii.

Activitatea sa politică a continuat și după înlăturarea național-țărăniștilor de la guvernare, când s-a opus regimului dictatorial al lui Carol al II-lea și mișcării legionare. Din păcate, în 1940, în contextul ascensiunii legionarilor la putere, Madgearu a fost asasinat într-un atac al acestora, alături de Nicolae Iorga, la 27 noiembrie 1940, la Snagov.

Sursa: https://historia.ro/