Virgil Ianovici, geolog român

Virgil Ianovici (13 octombrie 1900, Roman – 3 noiembrie 1990, Bucureşti) a fost un renumit geolog român, membru al Academiei Române din 1990. După studii la Iaşi, unde a obținut doctoratul cu o teză despre Masivul sienitic de la Ditrău, și o specializare în cristalografie la Viena, a devenit conferențiar la Universitatea din Iaşi și ulterior profesor la Universitatea din Bucureşti, unde a deținut și funcția de decan al Facultății de Geologie și Geografie (1955–1960).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Ianovici a desfășurat cercetări geologice extinse, concentrându-se pe minereurile utile din România, precum manganul din Munţii Bistriţei și fierul din Dobrogea. A coordonat realizarea hărților metalomagnetice ale României și Europei și a contribuit la monografii geologice importante, cum ar fi Evoluția geologică a Munților Metaliferi (1969) și Geologia Munților Apuseni (1976). În plus, a avut contribuții remarcabile în geochimia rocilor carbonatice, analiza zăcămintelor nemetalifere și aplicarea statisticii matematice în geochimie.

Opera sa include lucrări esențiale precum Geologia elementelor radioactive (1957) și tratatele Mineralogie și Geologie, fiecare în câte două volume. A fost membru în prestigioase societăți științifice internaționale, printre care Societatea Geologică a Academiei de Științe din Cehoslovacia, Asociația Geologică Carpato-Balcanică și Societatea de Geologie din Marea Britanie.

Sursa: https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj/posts/virgil-ianovici-geolog13-octombrie-1900-roman-jud-neam%C5%A3-3-noiembrie-1990-bucure%C5%9F/1445935112089999/?_rdr