Jurnal FM 
Vintilă I.C. Brătianu, al 31-lea prim-ministru al României
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 22, 2024
Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București – d. 22 decembrie 1930, București) a fost cel de-al 31-lea prim-ministru al României în perioada 1927-1928. Vintilă I. C. Brătianu s-a născut pe 3/16 septembrie 1867, în localitatea Florica, județul Argeș, fiind cel mai mic fiu al lui Ion C. Brătianu și al Piei Pleşoianu. Tatăl său a fost o personalitate proeminentă a României, fondatorul Partidului Național Liberal și prim-ministru al țării pe parcursul unei perioade semnificative din istoria națională. Vintilă a crescut în umbra fratelui său mai mare, Ion I. C. Brătianu, care a avut un impact mult mai mare asupra politicii românești. Deși a fost sprijinit de familie și educat într-un mediu propice pentru o carieră politică, a rămas mai puțin cunoscut decât fratele său, dar și-a lăsat propria amprentă în istoria economiei și politicii din România.
Vintilă a avut o copilărie marcată de educația severă a tatălui său, care a înțeles încă de la o vârstă fragedă potențialul său intelectual. Deși și-ar fi dorit să devină arhitect, sub influența tatălui său, a urmat cursurile unei școli de inginerie, iar în 1891 a obținut diploma de inginer la Școala Centrală de Arte și Manufacturi din Paris. Cariera sa profesională a început în domeniul ingineriei, fiind implicat în proiecte de amploare, precum construirea podului Fetești-Cernavodă. Aceste experiențe din sectorul public și privat i-au consolidat abilitățile tehnice și de management, pregătindu-l pentru o carieră politică.
De-a lungul carierei sale, Vintilă I. C. Brătianu a fost numit într-o serie de funcții publice importante. În 1897 a devenit director al Regiei Monopolurilor Statului, iar mai târziu a fost numit director al Băncii Naționale. În 1900, a aderat la Partidul Național Liberal, iar în 1903 a fost ales deputat în Parlamentul României. Aceasta a marcat începutul implicării sale active în politica națională, în paralel cu consolidarea familiei sale, prin căsătoria cu Lia Stolojan, fiica unui important membru liberal.
În perioada premergătoare Primului Război Mondial, Vintilă a fost un susținător fervent al principiilor economice liberale și protecționiste. A formulat și promovat ideea „prin noi înșine”, un principiu economic naționalist care se opunea influenței capitalului străin în economia românească. Această viziune economică a fost fundamentată pe ideea că România trebuia să își protejeze și să își dezvolte capitalul intern pentru a se asigura de independența economică și prosperitatea națională. În 1905, a scris un articol în care se opunea concesionării căilor ferate și a resurselor naturale ale țării către companiile străine.
Vintilă I. C. Brătianu a continuat să se implice în viața politică, fiind numit primar general al Bucureștiului între 1907 și 1910. În această funcție, a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării urbanistice a Capitalei, contribuind la lărgirea și modernizarea arterelor principale ale orașului, cum ar fi Calea Victoriei și Calea Moșilor, și la îmbunătățirea infrastructurii de transport și utilităților. Totodată, a înființat Societatea de Locuințe Ieftine, un proiect important pentru construirea de locuințe accesibile pentru cetățeni.
În perioada Primului Război Mondial, Vintilă a ocupat funcții guvernamentale esențiale, fiind numit ministru de Război și mai târziu ministru al Materialelor de Război, în guvernul fratelui său. În aceste poziții, a avut un rol activ în organizarea și dotarea armatei române cu echipamentele necesare în timpul conflictului, demonstrând abilități de lider într-o perioadă extrem de dificilă. După încheierea războiului, Vintilă a început să pună bazele unei noi politici economice pentru reconstruirea României.
După război, în perioada guvernării liberale (1922-1926), Vintilă a devenit ministru al Finanțelor, un post în care a avut un impact profund asupra economiei naționale. Sub conducerea sa, guvernul a implementat o serie de reforme fiscale și economice care au vizat reducerea cheltuielilor publice și stabilizarea situației financiare a țării. Brătianu a fost un susținător ferm al protecționismului economic, promovând politici care favorizau industria națională și căutând să diminueze dependența de capitalul străin.
Una dintre realizările sale remarcabile a fost reforma fiscală din 1923, care a contribuit la creșterea veniturilor bugetare și la echilibrarea bugetului de stat. Totodată, Brătianu a fost un susținător al unei politici economice care viza utilizarea resurselor interne ale țării, în special a petrolului, pentru a sprijini dezvoltarea unui complex economic național independent. Concepția sa economică s-a bazat pe principiul „prin noi înșine”, un concept care reflecta dorința de a consolida economia românească prin inițiative interne, dar fără a respinge complet colaborarea cu capitalurile externe.
În perioada 1927-1928, Vintilă I. C. Brătianu a fost numit prim-ministru al României după moartea fratelui său, Ionel Brătianu. Guvernul său s-a concentrat pe stabilizarea economică și pe combaterea crizei financiare ce afecta țara. A încercat să obțină împrumuturi externe pentru stabilizarea monedei naționale, însă a întâmpinat mari dificultăți din partea capitalului străin și a opoziției interne. În această perioadă, Brătianu a fost nevoit să adopte o atitudine conciliantă față de Partidul Național Țărănesc și alte forțe politice din țară.
La 1 octombrie 1928, Vintilă Brătianu a prezentat un memoriu în care a propus un guvern de uniune națională, având în vedere dificultățile financiare și presiunile politice interne. Propunerea sa nu a fost acceptată, iar în 3 noiembrie 1928, Brătianu și-a dat demisia, considerând că situația politică și economică a devenit imposibil de gestionat sub conducerea sa. Demisia sa a fost văzută ca o „lecție politică” și a marcat sfârșitul unei perioade de dominație liberală în politica românească.
După demisia sa, Vintilă I. C. Brătianu a preluat conducerea Partidului Național Liberal. În ciuda greutăților întâmpinate în cariera sa politică, Brătianu a continuat să joace un rol important în politica românească. În această perioadă, PNL s-a confruntat cu mari provocări interne și externe, dar Brătianu a rămas un susținător al principiilor economice și politice liberale, promovând o politică naționalistă și protecționistă.
În timpul conducerii sale, PNL a fost afectat de disidențele interne și de o deteriorare a relațiilor cu alte partide politice. Vintilă a încercat să găsească soluții pentru consolidarea partidului și pentru restabilirea unui echilibru între diferitele facțiuni politice din România. Totuși, sfârșitul perioadei sale la conducerea partidului a fost marcat de conflicte interne și de presiuni externe care au dus la o scădere a influenței Partidului Național Liberal.
Vintilă I. C. Brătianu a murit pe 21 decembrie 1930, lăsând în urma sa o moștenire importantă în domeniul economiei și politicii românești. Contribuțiile sale la dezvoltarea unei economii naționale protejate și independente, precum și la consolidarea principiilor liberale în România, continuă să fie apreciate până în ziua de azi.
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vintil%C4%83_I._C._Br%C4%83tianu
