Vincențiu Babeș, avocat, profesor, ziarist și om politic român

Vincențiu Babeș (n. 21 ianuarie 1821, Hodoni, județul Timiș – d. 22 ianuarie/3 februarie 1907, Budapesta, Ungaria) a fost un avocat, profesor, ziarist și om politic din Banat, membru fondator al Academiei Române.

Vincențiu Babeș s-a născut în satul Hodoni, aflat la aproximativ 20 de kilometri de Timișoara. Era fiul lui Gheorghe Crâșmaru, un țăran gospodar din Moșnița, care a murit când Vincențiu era încă foarte tânăr. Bunicul său, Mitra Babeș, care nu avea copii proprii, l-a adoptat pe Vincențiu, oferindu-i numele de Babeș. Mitra Babeș era un cunoscut cărturar, având legături cu Dimitrie Ţichindeal și Mihai Roşu, două personalități culturale importante. În urma recomandărilor acestora, bătrânul Mitra Babeș l-a înscris pe Vincențiu la școala de pe lângă biserica Sf. Ilie din Timișoara, cu intenția de a-l face preot. După aceea, a urmat școlile sârbească și germană din Timișoara, iar studiile secundare le-a făcut la Timișoara și Seghedin. Inițial, a urmat cursuri de teologie la Carloveț și Seminarul din Arad, dar a renunțat la cariera religioasă și s-a orientat către drept, înscriindu-se la Facultatea de Drept din Budapesta.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vincen%C8%9Biu_Babe%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Vincentiu_Babes_(cropped).jpg

După finalizarea studiilor juridice, Vincențiu Babeș s-a întors la Arad, unde a fost numit profesor la Institutul pedagogic românesc. În 1849, a fost desemnat să coordoneze școlile din Banat, dar același an l-a adus la Viena, unde a devenit jurist pentru delegația română a Ardealului și Banatului. A fost redactor al textelor în limba română și traducător pentru gazeta oficială care publica legile imperiale. În 1851, a fost numit grefier la Curtea de Înaltă Casă și Justiție din Viena. Aici s-a căsătorit cu Sofia Zuckor, fiica unui magnat austriac, care însă și-a pierdut averea la scurt timp. După căsătorie, Sofia a adoptat religia ortodoxă. În 1853, cei doi au avut un fiu, Aurel Babeș, iar în 1854 s-a născut Victor Babeș, viitorul savant renumit în domeniul medicinii. Au avut împreună nouă copii.

Vincențiu Babeș și-a început activitatea politică legându-se de familia Mocioni, cu care a colaborat strâns în timpul petrecut la Viena. A ajutat familia Mocioni să câștige un proces important, iar ulterior, aceștia au continuat să îi ceară sfaturi și ajutor. Babeș a intrat în contact cu liderii politici ai românilor din Imperiul Austriac, lucrând alături de personalități precum Aron Florian, August Treboniu Laurian și Ioan Maiorescu. La începutul anului 1850, a semnat un memoriu cu revendicări pentru românii din imperiu. Deja în acea perioadă, Babeș promova ideea unui plan politic concertat pentru emanciparea națională a românilor.

Anul 1860 a marcat un moment semnificativ pentru viața politică a naționalităților din Imperiul Austriac, iar Vincențiu Babeș a fost un actor activ în acest context. A redactat broșura „Die Sprach- und Nationalitätenfrage in Österreich bei einen Romaenen” (Chestiunea limbilor și naționalităților în Austria, scrisă de un român), care a avut un impact considerabil în cercurile politice din Viena și a devenit un manifest politic important pentru români. În acest text, Babeș critica guvernările anterioare și ataca ideea „dreptului istoric” al Ungariei asupra teritoriilor românești. De asemenea, el pleda pentru drepturi egale pentru toate națiunile și se opunea autonomiei provinciale, susținând în schimb autonomia națională.

În perioada 1860-1861, Vincențiu Babeș a fost implicat activ în politica românilor din Imperiul Austriac. A participat la redactarea petițiilor pentru împăratul Austriei și a lucrat pentru a adresa cauzele românilor pe plan internațional. În 1861, s-a întors în Banat și a candidat pentru funcția de deputat, fiind ales de patru ori în diferite circumscripții. În ciuda eforturilor sale, conștient de ineficiența apelurilor către suveranul imperial, s-a retras din viața politică în 1891, nemulțumit de politica de pasivism adoptată de fruntașii români.

Vincențiu Babeș a fost un jurnalist activ, iar cea mai mare parte a activității sale de publicist s-a desfășurat în cadrul ziarului „Albina”, pe care l-a condus la Viena și mai târziu la Budapesta. Ziarul, fondat în 1866, a fost un important instrument de susținere a cauzei românești, având ca scop informarea opiniei publice internaționale și sprijinirea drepturilor românilor. După retragerea din politică, Babeș s-a dedicat cercetărilor istorice și a scris o istorie bisericească, rămasă în manuscris. A fost, de asemenea, membru activ al Academiei Române.

Vincențiu Babeș a murit pe 3 februarie 1907, la Budapesta, lăsând în urmă o moștenire importantă în domeniul politicii, jurnalismului și istoriei naționale.

Activitatea politică

• Președinte al Partidului Național Român (1890-1891)

Bibliografie

• Cipăianu, George, Vincențiu Babeș (1821-1907), Editura Facla, Timișoara, 1980
• Cosma, Aurel jr., Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timișoara, 1933
• Babeș, Vincențiu, Corespondența lui Vincențiu Babeș (2 volume), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976-1983.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vincen%C5%A3iu_Babe%C5%9F