Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc, istoric francez și viconte

Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc (15 iulie 1803 – 16 august 1874) afost un istoric francez și viconte. Născut în Montpellier, Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc provenea dintr-o familie cu tradiție administrativă, fiind fiul lui Jean-Baptiste Bernard Viénot de Vaublanc, „Inspecteur aux Revues”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent-Victor_Henri_Viénot_de_Vaublanc#/media/Fișier:Vincent-Victor_Henri_Viénot_de_Vaublanc.JPG

Și-a început educația la prestigiosul liceu Louis-le-Grand din Paris, unde a beneficiat de o formare intelectuală solidă. În anul 1824, grație influenței unchiului său, Vincent-Marie Viénot de Vaublanc, a fost numit auditor în Consiliul de Stat, fiind unul dintre primii șase selectați în această funcție. După revoluția din 1830, s-a retras temporar din viața publică.

În 1836, a acceptat invitația de a merge în Germania, unde a devenit șambelan la Curtea regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, ocupând demnitatea de Mare Maestru al Casei Reginei Maria de Hohenzollern. În această calitate, a participat și la încoronarea reginei Victoria, în 1838, la Londra.

A trăit o bună parte din viață la München, unde a și încetat din viață pe 16 august 1874.

Vincent-Victor de Vaublanc a lăsat în urmă câteva lucrări importante de istorie, dintre care cele mai notabile sunt:

• La France au temps des croisades (Paris, Éditions Techener, 1844) – o lucrare în patru volume dedicată Franței medievale în perioada cruciadelor;
• Un coup d’œil à Paris en 1861 – o privire critică și analitică asupra societății pariziene din secolul al XIX-lea.