Victor Hugo, poet, romancier și dramaturg francez

Victor Hugo (născut pe 26 februarie 1802, în Besançon, Franța – decedat pe 22 mai 1885, în Paris) a fost un poet, romancier și dramaturg, considerat cel mai important scriitor al mișcării romantice franceze. Deși este apreciat în Franța drept unul dintre cei mai mari poeți ai țării, este mai cunoscut la nivel internațional pentru romanele sale celebre, precum Notre-Dame de Paris (1831) și Les Misérables (1862).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Hugo#/media/Fi%C8%99ier:Victor_Hugo_by_%C3%89tienne_Carjat_1876_-_full.jpg
Victor Hugo a fost al treilea fiu al lui Joseph-Léopold-Sigisbert Hugo, un ofițer care a servit în armata lui Napoleon. Copilăria sa a fost marcată de deplasările constante ale tatălui și de conflictele dintre părinți, care l-au înstrăinat rapid pe Victor. Mama sa era loială regimului regalist, iar tatăl său susținea guvernele succesive ale vremii, iar această incompatibilitate a contribuit la tensiunile familiale. Acest context haotic l-a făcut pe Victor să fie adesea mutat dintr-un loc în altul, din Paris către Elba, Napoli sau Madrid, dar mereu se întorcea la Paris împreună cu mama sa, a cărei viziune regalistă a adoptat-o la început. După 1815, în perioada post-imperială, Hugo a avut o perioadă de studii neîntrerupte la Pension Cordier și Lycée Louis-le-Grand, urmând mai apoi Facultatea de Drept din Paris, deși studiile sale aici nu aveau o direcție clară. Experiențele sale de student sărac au inspirat personajul Marius din Les Misérables.

Începând cu 1816, Hugo s-a orientat mai mult spre literatură decât spre drept, scriind poezii, traduceri (în special din Vergiliu), două tragedii și elegii. Încurajat de mama sa, Hugo a fondat revista Conservateur Littéraire (1819–21), unde a publicat articole despre poeți precum Alphonse de Lamartine și André de Chénier. După moartea mamei sale în 1821, Hugo s-a căsătorit cu Adèle Foucher, o prietenă din copilărie, cu care a avut cinci copii. Tot în același an, a publicat prima sa carte de poezii, Odes et poésies diverses, care, datorită sentimentelor regaliste, i-a adus o pensie de la Ludovic al XVIII-lea.

În 1823, a publicat primul său roman, Han d’Islande, care în 1825 a fost tradus în engleză sub titlul Hans al Islandei. Charles Nodier, un jurnalist entuziasmat de această lucrare, l-a atras pe Hugo într-un grup de scriitori romantici care se întâlneau la Biblioteca de la Arsenal. În cadrul acestui cerc literar, numit Cénacle, Hugo a lansat o revistă literară moderată, Muse Française (1823–24). În 1824, a publicat o nouă colecție de versuri, Nouvelles Odes, urmată de povestea exotică Bug-Jargal în 1826. În 1829, a apărut Les Orientales, o colecție de poezii care a reflectat gustul romantic pentru exotismul oriental.

Poeziile lui Hugo din această perioadă erau caracterizate prin imagini puternice și o mare varietate de metri, dar ele începuseră deja să se îndepărteze de regalismul tinereții sale, făcând loc unei imagini mai complexe și universale a lumii.
Hugo a devenit un simbol al romantismului cu publicarea piesei sale din 1827, Cromwell, care abordează tema unui lider național din popor ce aspiră să fie încoronat rege. Reputația piesei s-a construit, însă, în mare parte, pe prefața elaborată, în care Hugo a formulat o doctrină a romantismului, provocatoare prin abordarea sa intelectuală. El a susținut că teatrul romantic trebuia să abordeze contradicțiile umane (binele și răul, frumusețea și urâțenia) și să abandoneze regulile stricte ale tragediei clasice pentru a reflecta adevărul și libertatea, inspirate de piesele lui Shakespeare. Cromwell, deși dificil de pus în scenă datorită lungimii sale, a fost o lucrare cu un limbaj de mare forță și originalitate, iar prefața a devenit una dintre cele mai semnificative declarații ale romantismului.

Astfel, Victor Hugo a continuat să fie o figură centrală a literaturii franceze, influențând profund atât literatura, cât și drama, prin angajamentele sale politice și viziunea sa artistică inovatoare.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Victor-Hugo