Victor Gaga, sculptor român

Victor Gaga (n. 13 februarie 1930, Periam, județul Timiș – d. 26 iulie 2003, Timișoara) a fost un sculptor de marcă din România, cunoscut pentru lucrările sale remarcabile în lemn și piatră.

Tatăl său, Paul Gaga, a fost un participant activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918, fiind delegat din satul Pria, comuna Cizer.

Victor Gaga a urmat studiile la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, între 1950 și 1956, unde a învățat sub îndrumarea unor maeștri precum Kós András, Szervátiusz Jenő, Petre Abrudan și Daniel Popescu. A absolvit cu distincția „magna cum laude” și, deși a fost propus ca profesor asistent, a refuzat această oportunitate.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Gaga#/media/Fișier:Victor_Gaga.jpg

În 1954, la vârsta de 24 de ani, a debutat în arta sculpturii cu lucrarea „Lupta lui Ștefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt”, expusă astăzi la Muzeul Militar Național din București. De-a lungul carierei sale, a participat la numeroase expoziții naționale și internaționale, inclusiv la Moscova (1957), Polonia (1974), Elveția (1977), Japonia (1978), Germania (1993) și Italia (1999).

Victor Gaga a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii Liceului de Artă Plastică din Timișoara, înființat în 1957, și a contribuit semnificativ la formarea noii generații de artiști plastici din România.

Printre lucrările sale de referință se numără „Monumentul de la Guruslău” (1976), „Fântâna Martirilor” (1991) din Timișoara și busturile lui Corneliu Coposu (2000) și Lucian Blaga (2002). În plus, opera sa a fost expusă în muzee din București, Cluj-Napoca, Oradea, Germania, Polonia și alte țări.

În 1996, a primit Marele Premiu al Salonului Național de Sculptură Mică, iar în 2000 i-a fost conferit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer pentru realizările sale artistice deosebite.

Victor Gaga a fost, de asemenea, distins cu titluri și decorații, printre care și Medalia de aur la Bienala Internațională Dantesca din 1988, precum și titlul de cetățean de onoare al Municipiului Zalău (2001).

Sculptorul a lăsat o amprentă de neșters în peisajul artistic românesc, iar memoria sa a fost onorată printr-o placă comemorativă amplasată pe clădirea UAP Timișoara, în 2005.