Victor Buescu, filolog clasicist, traducător și poet român

Victor Buescu (n. 9 noiembrie 1911, Coțofenii din Față, jud. Dolj – d. 5 iunie 1971, Lisabona, Portugalia) a fost un filolog clasicist, traducător și poet român. Stabilit din 1943 în Portugalia, a fost lector și, mai târziu, profesor auxiliar de limba română la Universitatea din Lisabona, unde a predat până la sfârșitul vieții.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

Sursa foto: https://www.tnb.ro/ro/irina-movila

Victor Buescu s-a născut într-o familie de agricultori din Oltenia, fiul lui Gheorghe și al Elenei (n. Constantinescu). A urmat școala primară în satul natal (1918–1922), apoi Liceul „Carol I” din Craiova (1922–1929), obținând cea mai mare medie la examenul de bacalaureat din acel an în România. Și-a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București, secția de limbi clasice, absolvind magna cum laude în 1933.

A fost voluntar la săpăturile arheologice de la Histria, iar între 1933 și 1936 a studiat la École Pratique des Hautes Études din Paris, sub îndrumarea reputaților Alfred Ernout și Jules Marouzeau. A fost lector de limba română la Universitatea Sorbona până în 1938. Revenit în țară, a devenit asistent la catedrele de greacă și latină ale Universității din București, sub coordonarea profesorului Niculae I. Herescu.

În 1939 și-a susținut teza de doctorat în filologie clasică, redactată în limba franceză: Les Aratéa de Cicéron, publicată în 1941, considerată una dintre cele mai importante lucrări de gen din secolul XX. În 1942 a publicat și Problèmes de critique et d’histoire textuelle, ambele reeditate mai târziu în Germania.

În 1943, la recomandarea lui Herescu, s-a stabilit la Lisabona ca lector de limba română. După desființarea oficială a lectoratului în 1946, a continuat să predea cursuri libere. În 1961 a fost numit asistent, iar în 1971, cu puțin înainte de moarte, profesor auxiliar. A participat la numeroase congrese internaționale, printre care: Bruxelles (1949), Sulmona (1959), Veneția (1964) și Malta (1969).

A debutat în 1929 cu articole rebusistice, iar în 1934 a publicat primele studii de specialitate în Revista clasică. A colaborat cu articole, recenzii și traduceri în publicații precum Viața Românească, Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Ausonia și Dacia rediviva, dar și în reviste de specialitate din Portugalia, Franța, Italia și Spania.

Printre lucrările sale se numără:

• Les Aratéa de Cicéron (1941, reeditare 1966)
• Problèmes de critique et d’histoire textuelle (1942, reeditare 1973)
• Hespéria. Antologie de cultură greco-latină (1964)
• Introdução à cultura clássica (1970)
• Un mito romano en la literatura portuguesa (1971)
• Atol, volum de poezie (1953; ediție revăzută în 1999)
• Alte poeme (1999)

A coordonat redactarea unui amplu Dicționar român-portughez (aprox. 30.000 de cuvinte), publicat postum în 1977 de soția sa, Maria Leonor Carvalhão Buescu, împreună cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir.

Victor Buescu a tradus și promovat literatura română în spațiul lusitan, colaborând cu scriitori portughezi pentru realizarea unor importante volume bilingve:

• Contos romenos (1943)
• Novos contos romenos (1946, reeditat în 1949 și 1960)
• Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1945)
• Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1947)
• Viața la țară de Duiliu Zamfirescu (1947)
• Poezii de Mihai Eminescu (1950 și 2000, în ediție bilingvă)

A mai tradus și din opera altor autori români: Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Gib I. Mihăescu, Ionel Teodoreanu, Ioan Al. Brătescu-Voinești. Cele mai multe traduceri au fost publicate în cadrul Colecției Lectoratului Român al Universității din Lisabona.