Vasile Demetrius, scriitor, poet, prozator și traducător român

Vasile Demetrius (n. 1 octombrie 1878, Șcheii Brașovului, Austro-Ungaria – d. 15 martie 1942, București) a fost un scriitor, poet, prozator și traducător român. Fiul Elisabetei și al lui Dumitru Ogea, sobar, Demetrius a început școala la București, fiind înmatriculat cu numele de familie Dumitrescu. Din cauza condițiilor materiale dificile ale părinților, a fost nevoit să urmeze doar patru clase primare și să practice diverse meserii: ajutor de librar, muncitor la o țesătorie, la o fabrică de zahăr, corector de ziar, învățător suplinitor, administrator de moșie și funcționar la Ministerul Domeniilor. A fost căsătorit cu Antigona Rabinovici și au avut o fiică, Lucia Demetrius, scriitoare.

Demetrius și-a început activitatea literară în 1898, publicând primele sale versuri în ziarul Adevărul, semnând sub pseudonimul V. Demetrius, nume pe care l-a adoptat permanent. În același an, a început să colaboreze și cu revista Literatură și artă română. A publicat versuri și nuvele în reviste precum Sămănătorul, Sburătorul, Viața socială, Flacăra, România ilustrată, Universul literar, Adevărul literar și artistic și Propilee literare. În 1904, împreună cu Tudor Arghezi, a fondat publicația Linia dreaptă, iar din 1923 a condus colecția Biblioteca pentru toți.

Primele sale versuri au fost adunate într-un volum în 1901, urmat de alte lucrări, printre care Trepte rupte (1906), Sonete (1914), Canarul mizantropului (1916), Fecioarele (1925) și Cocorii (1942). Deși în debutul său poetic se observă o anumită stângăcie în construcție, în lucrările ulterioare s-a desprins de clișeele romantismului și a căutat un drum propriu. Poeziile sale sunt apreciate pentru delicatețea sentimentului și discreția afirmării acestuia. În volumul Sonete, Demetrius combină meditația cu irizările florale, demonstrând virtuozitate în prozodie și rima, și având o contribuție semnificativă la promovarea sonetului în literatura română, alături de Mihai Codreanu.

Ca prozator, Demetrius a fost prolific, debutând cu Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). A continuat cu lucrări precum Cântăreața (1916), care a obținut un premiu academic, și cu alte nuvele ca Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922) și Norocul cucoanei Frosa (1926). În nuvelele sale, a surprins cu abilitate viața celor defavorizați și cu o înțelegere profundă a destinului acestora, fără a ceda sentimentului lacrimogen.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Demetrius#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_Demetrescu.jpg

Demetrius a scris și romane precum Tinerețea Casandrei (1913), Păcatul rabinului (1920), Orașul bucuriei (1920), Domnul colonel (1920), Domnul deputat (1921), Vieți zdrobite (1926) și Monahul Damian (1928), în care a realizat o frescă realistă a societății, explorând diverse medii sociale, de la politicieni la funcționari neînsemnați și femei decăzute.

De asemenea, Demetrius a fost un traducător prolific, aducând în limba română lucrări de Balzac, Dickens, Blasco Ibanez, Shakespeare, Stendhal și alți autori, fiind apreciat pentru corectitudinea și precizia traducerilor sale.

Biografie: A fost director al colecțiilor de cărți Căminul (1916) și Biblioteca pentru toți (1923).

Operă:

• Versuri, Buzău, 1901
• Trepte rupte, București, 1906
• Tinerețea Casandrei, București, 1913
• Puterea farmecelor și alte nuvele, București, 1913
• Sonete, București, 1914
• Canarul mizantropului, București, 1916
• Cântăreața, București, 1916
• Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916
• Motanul ucigaș, București, 1918
• Dragoste neîmpărtășită, București, 1919
• Păcatul rabinului, București, 1920
• Orașul bucuriei, București, 1920
• Strigoiul, București, 1920
• Domnul colonel, București, 1920
• Matei Dumbărău, București, 1921
• Paradisul rușinos, București, 1921
• Domnul deputat, București, 1921
• Pentru părerea lumii, București, 1921
• Vagabondul, București, 1922
• Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923
• Nuvele alese, Arad, 1925
• Fecioarele, București, 1925
• Norocul cucoanei Frosa, București, 1926
• Vieți zdrobite, București, 1926
• Monahul Damian, București, 1928; ediție îngrijită și prefață de Corneliu Popescu, București, 1991
• Cocorii, București, 1942
• Versuri alese, București, 1943
• Nuvele, prefață de I. Manole, București, 1952
• Scrieri alese, îngrijită și prefață de Margareta Feraru, I-II, București, 1967
• Poezii, ediție îngrijită și prefață de Emil Manu, București, 1984

Traduceri:

• Paul Bourget, Contesa de Candale. Simona, București, 1886
• Honoré de Balzac, Liturghia ateului, București, 1911; Neamul Marana, București, 1916; Jupân Cornelius, București, 1943
• Vicente Blasco Ibanez, În pădurea de portocali, București, 1913; Coliba blestemată, București, 1918; Floare de mai, București, 1919; Flămânzii. La Horda, București, 1923; O tragedie de pomină, București, 1930; Don Rafael, București, 1937
• William Shakespeare, Hamlet, București, 1913; Macbeth, București, 1936
• Guy de Maupassant, Floria, București, 1914; Răzbunarea, București, 1916
• Dmitri Merejkovski, Moartea zeilor, București, 1916; Leonardo da Vinci, București, 1920; Învierea zeilor, București, 1921; Gioconda, București, 1921; Petru cel Mare, București, 1923
• Stendhal, Schitul din Parma, I-II, București, 1922-1923
• W.A. Hoffmann, O mireasă la loterie, București, 1926
• Charles Dickens, David Copperfeld, I-III, București, 1928
• W. Somerset Maugham, Din Oceanul Pacific, București, 1930
• J.H. Fabre, Minunile instinctului la gângănii. Păianjenul. Lăcusta verde, București, 1931
• Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Lucia Demetrius)
• Hippolyte Taine, Despre Balzac și despre Stendhal, București; Pictura Renașterii în Italia, București; Pictura în Țările de Jos, București; Sculptura în Grecia, București.

Sursa: https://www.facebook.com/RoCulture/posts/vasile-demetrius-1-octombrie-1878-bra%C5%9Fov-15-martie-1942-bucure%C5%9Fti-este-un-poet-p/733566863345294/