Valeriu Emil Galan, prozator român

Începuturile sale literare au avut loc în primii ani după evenimentele din 23 august 1944, când a câștigat rapid notorietate. În 1950, a scris schița Calul lui Moș Eftimie, care abordează constituirea primelor gospodării agricole colective și a avut o largă circulație. A continuat cu Memoriile agentului Teică Pasăre (1951), o lucrare satirică despre alegerile din perioada interbelică. Volumul De la potop încoace (1958) cuprinde nuvele ce reflectă instaurarea regimului comunist în România, aducând elogii „beneficiilor” acestuia comparativ cu perioada capitalistă.

Primul său roman, Zorii robilor (1950), tratează solidarizarea muncitorilor ceferiști din Pașcani cu țăranii răsculați pentru pământ în 1907, iar pentru acest roman a primit Premiul de Stat al RPR în 1952.

Opera sa de referință este Bărăgan (1954-1959), un roman în două volume ce detaliază lupta de clasă în sate, pentru crearea gospodăriilor agricole colective și statale, fiind introdus ca lectură obligatorie în școli.

Scrieri importante:

• Calul lui Moș Eftimie (1950)

• Zorii robilor (2 vol., 1950)

• Memoriile agentului Teică Pasăre (1951)

• Bărăgan (vol. I – 1954, vol. II – 1959)

• Mesajul lui U Iun-Tuo (1955)

• Vecinii (1955)

• De la potop încoace (1958)

• A cincea roată de la căruță (1962)

• Prietena mea, Pix (1963)

• Cărțile Horoditei (1965)

• Zodia înstrăinării (1966)

• Accidentul era inevitabil (1967)

• A treia Romă (1968)

• Hramul sfântului Nu (1969)

• Șahul dublu de la Armor (1970).