Valeriu D. Cotea, oenolog român

Valeriu D. Cotea (n. 11 mai 1926, sat Călimanu, comuna Vidra, județul Putna – astăzi județul Vrancea – d. 21 aprilie 2016, Iași) a fost un oenolog român de prestigiu, considerat fondatorul oenologiei moderne românești. Membru titular al Academiei Române și profesor la Facultatea de Horticultură din Iași, Cotea a reprezentat România timp de peste două decenii la Oficiul Internațional al Viei și Vinului (OIV), unde a deținut funcții importante, precum vicepreședinte și președinte al Comisiei de Oenologie. Lucrarea sa monumentală, Tratat de Oenologie, publicată în două volume (1985 și 1989), a fost distinsă cu premii OIV și a fost apreciată internațional.

Valeriu Cotea

Neculai – Operă proprie

• CC0
• Fișier:Valeriu Cotea.jpg
• Creată: 17 aprilie 2025
• Încărcată: 17 aprilie 2025

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Cotea#/media/Fișier:Valeriu_Cotea.jpg

Născut într-o familie cu șapte băieți, Valeriu D. Cotea a urmat școala primară în comuna natală, iar între 1937 și 1945 a studiat la Școala Normală din Focșani, Târgu Jiu și Bacău. În 1946 a absolvit Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1947 a fost admis la Facultatea de Agronomie din Iași, pe care a absolvit-o în 1951. Încă din timpul facultății, a devenit preparator, iar apoi a parcurs toate treptele universitare: asistent, șef de lucrări, conferențiar, profesor și, din 1998, profesor consultant. În 1965 a devenit doctor în agronomie cu o teză coordonată de academicianul Gherasim Constantinescu, dedicată vinurilor din podgoriile Moldovei.

Cotea a fost șef de catedră, decan al facultății și, în paralel, un cercetător pasionat, cu specializări în oenologie în Ungaria și Franța. A colaborat cu institute de prestigiu din Narbonne, Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Piacenza, Asti și Porto. A publicat peste 200 de lucrări științifice și tot atâtea recenzii, cronici și prefețe. A fondat Centrul de Cercetări pentru Oenologie al Academiei Române la Iași, unde a desfășurat cercetări fundamentale asupra indicilor oenologici, compoziției chimice a vinului, substanțelor nocive, și a introdus metode moderne de analiză, precum tehnici cromatografice și spectrofotometrice, adoptate ulterior de OIV.

Printre lucrările sale importante se numără Enologie (1982), Tratat de Oenologie (2 vol., 1985, 1989), Podgoriile și vinurile României (2000), Profiluri în timp (2002), Vidra – poarta Vrancei (2003), Podgoria Cotnari (2006), precum și lucrarea memorialistică Fragmente de viață.

De-a lungul carierei, a fost membru al numeroaselor comitete științifice, consilii editoriale și societăți academice din țară și din străinătate. A fost vicepreședinte al OIV, președinte al Comisiei de Oenologie, membru al Academiei Italiene della Vite e del Vino, al Academiei Suisse du Vin și al Academiei Internaționale a Vinului. A fost membru titular al Academiei Române din 1993 și președinte al Secției de Științe Agricole și Silvice. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea în 1998 și a fost membru expert al American Society for Enology and Viticulture.

Printre numeroasele sale distincții se numără Ordinul Muncii clasa a III-a (1972), Ordinul Meritul Agricol (Franța), Medalia orașului Arbois, titlul Pionero de la Vitivinicultura Mundial (Argentina), Premiul Vasile Pogor (2001), Premiul COPYRO (2000) și de trei ori Premiul OIV (1982, 1989, 2000). A fost cetățean de onoare al orașului Focșani și a primit numeroase diplome de onoare și excelență din partea unor instituții universitare și culturale.

Valeriu D. Cotea s-a stins din viață la 21 aprilie 2016, în Iași, în urma unui stop cardiorespirator. A fost înmormântat cu gardă de onoare în Cimitirul Eternitatea, pe 23 aprilie 2016.