S-a întâmplat la 28 octombrie 1688
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 28 octombrie 1688: Urcarea în scaunul Ţării Româneşti a lui Constantin Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu (n. 1654, Brâncoveni, judeţul Olt – d. 15/26 august 1714, Constantinopole, Turcia) a fost domn al Ţării Româneşti şi protector al artei şi culturii.A fost urmaşul unei vechi familii boiereşti din Oltenia. Tatăl său, postelnicul Papa, a fost ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor. Mama sa a fost Stanca Cantacuzino.

A crescut sub îngrijirea rudelor dinspre mamă şi mai ales a unchiului său, postelnicul Constantin. A primit educaţia corespunzătoare unui boier şi vorbea, pe lângă limba română, limbile greacă şi turcă. Şi-a desăvârşit cunoştinţele în timpul unor misiuni în Transilvania şi la Constantinopole (1681).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#/media/Fi%C8%99ier:CBrancoveanu.jpg

A fost căsătorit cu Marica, cu care a avut unsprezece copii, dintre care patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălaşa şi Smaranda.Sub domnia unchiului său, Şerban Cantacuzino, a ajuns mare dregător, urcând treptele ierarhiei boiereşti până la demnităţile de mare logofăt şi ispravnic al scaunului ţării.
A urcat pe tronul Ţării Româneşti la 28 octombrie 1688, sprijinit de unchii săi, stolnicul Constantin şi marele spătar Mihai Cantacuzino, fraţii răposatului domn al Munteniei. Aceştia l-au îndepărtat de la tron pe nepotul lor de frate, nevârstnicul Gheorghe, urmaş legitim la tron, optând pentru Constantin Brâncoveanu. Prin aceasta cei doi fraţi Cantacuzino şi-au asigurat influenţa în conducerea treburilor interne ale ţării, precum şi asupra politicii externe a Munteniei.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu