Unio Trium Nationum

Unio Trium Nationum (în latină, tradus „uniunea celor trei națiuni”) a fost un acord încheiat la 16 septembrie 1437 la Căpâlna, în Transilvania, între nobili, sași și secui. Această „înțelegere frățească” (fraternio unio) între stările privilegiate din Transilvania a fost realizată în timpul răscoalei de la Bobâlna, având scopul de a oferi sprijin reciproc împotriva inamicilor externi. Pe termen scurt, obiectivul principal era înfrângerea răsculaților. Cu timpul însă, acest acord a dus la excluderea populației românești, majoritare în Transilvania, de la viața politică. Înțelegerea a fost reînnoită periodic, iar termenul „unio trium nationum” a început să fie folosit oficial în documente în jurul anului 1500, referindu-se la statutul juridic al națiunilor transilvănene stabilit prin această alianță.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/

Este important de subliniat că „nobilii”, deși în majoritate maghiari, nu reprezintă întreaga populație maghiară. Țăranii maghiari nu făceau parte din această națiune privilegiată și erau tratați la fel ca țăranii români, majoritatea fiind iobagi. O stare de privilegii pentru toți maghiarii din Transilvania s-a conturat abia mai târziu.

Bibliografie

• Jinga, Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Brașov, 1945
• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituții feudale din țările române. Dicționar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1988.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/