Tudor Șoimaru, prozator, dramaturg, traducător și gazetar român

Tudor Șoimaru (pseudonimul literar al lui Gheorghe Drăgușanu), (29 decembrie 1898, București – 18 septembrie 1967, București), a fost prozator, dramaturg, traducător și gazetar român.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263

După absolvirea liceului din Pitești, a urmat studii universitare în Franța, pe care însă nu le-a finalizat. A debutat ca jurnalist în 1918, în revista Cronica din Iași. Ulterior a fost redactor la Universul, Dreptatea (1937), Adevărul, România Literară (1938) și a publicat articole, reportaje, cronici dramatice și note de călătorie în reviste precum Viața Românească, Adevărul literar și artistic, Lumea și Viața Literară.

Scriitor cu orientare promodernistă și antigândiristă, a condus împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu revista Kalende (noiembrie 1928 – martie 1929). A fost prezent și în cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu (1925–1929). În Kalende a publicat texte de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă), caracterizate prin fantezie și accente parodice. Printre lucrările sale de publicistică se numără volumul de reportaje Constanța (1936) și studiul Istoria vieții publice în România (1938), o trecere în revistă a doctrinelor politice autohtone.

Debutul literar propriu-zis s-a produs odată cu piesa Furtună în Olimp (1945–1946, Teatrul Național București), o comedie burlescă, antirăzboinică, cu dialoguri vii și personaje inspirate din mitologia greco-romană.

Cea mai cunoscută piesă a sa rămâne Afaceriștii (Teatrul Municipal, 1952–1953), o satiră anticapitalistă despre corupția și imoralitatea epocii lui Carol al II-lea, recompensată cu Premiul de Stat (1954). Alte texte dramatice au urmat linia reconstituirii istorice sau a adaptărilor literare, precum Ce naște din pisică (după Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon), pusă în scenă la Iași (1954).

Dramaturgia lui Tudor Șoimaru îmbină elemente de teatru bulevardier cu directivele realismului socialist, rezultând un teatru agreabil, dar convențional, ancorat în contextul politic și cultural al vremii.

A scris și biografii dedicate lui Grigore Manolescu și Cezar Boliac, caracterizate printr-un stil sobru, gazetăresc, lipsit însă de relief beletristic.

Lucrări originale (selecție)

• În halat și papuci (1933, în colaborare)
• Constanța (1936)
• Istoria vieții publice în România (1938)
• Furtună în Olimp (1946)
• Afaceriștii (1953)
• Aranjamentul lui Pangrati (1953)
• Albăstrelele (1955)
• Grigore Manolescu. Biografie (1959)
• Cezar Boliac. Biografie (1962)
• Cântece și flăcări (1968).

Traduceri (selecție)

• A. Slavutschi: Povestirile lui Ivan Corobov (1952)
• A. Arbuzov: În ajun (1957)
• Vsevolod Vișnevski: Tragedia optimistă (1957)
• P. Malearevschi: Pasărea de piatră (1959)
• Romain Rolland: 14 iulie (în vol. Teatrul revoluției, 1966).