Traian Stănescu, actor român de teatru și film

Traian Stănescu (n. 27 martie 1940, Făget, județul Timiș – d. 12 aprilie 2022, București) a fost un renumit actor român de teatru și film.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, la clasa profesorului G.D. Loghin. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamț (astăzi Teatrul Tineretului), unde a activat până în 1964, perioada în care a jucat roluri memorabile, precum Vulpașin în „Domnișoara Nastasia” și Tom în „Menajeria de sticlă”. A colaborat cu o echipă artistică tânără și talentată, iar această perioadă i-a marcat cariera.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.cinemagia.ro/actori/traian-stanescu-4960/

În 1964, s-a mutat la București, lucrând mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic. Din 1968, a devenit actor al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București, iar în 2002 a fost declarat societar de onoare al acestuia.

De-a lungul carierei, a jucat în numeroase producții, fiind apreciat pentru rolurile sale din spectacole celebre, cum ar fi „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Ondine” sau „Sâmbătă, duminică, luni”. Era, de asemenea, un recitator remarcabil din operele lui Eminescu.

În anii ’80, la fel ca mulți alți artiști ai acelei perioade, a acceptat să apară în spectacole omagiale televizate dedicate regimului lui Nicolae Ceaușescu. A colaborat și la mai multe spectacole de teatru radiofonic și televizat, având o activitate filmografică îndelungată.
A fost căsătorit din 1977 cu actrița Ilinca Tomoroveanu, cu care a avut un fiu, Mihai Stănescu. Relația lor a durat până la moartea acesteia.

Filmografie

• „Dragoste lungă de-o seară” (1963)
• „Răscoala” (1966)
• „Castelanii” (1967) – inginerul Ștefan Dimitriu
• „De trei ori București” (1968) – Mihai (segmentul „Aterizare forțată”)
• „Oaspeți de seară” (1976)
• „Curcanii” (1977)
• „Fata bună din cer” (1977)
• „Muntele alb” (1978)
• „Dincolo de orizont” (1978)
• „Drumul oaselor” (1980) – trimisul bancherului Burkhardt
• „La răscrucea marilor furtuni” (1980) – generalul Ioan Odobescu
• „Probleme personale” (1981)
• „Convoiul” (1981)
• „Orgolii” (1982) – prof. dr. Codreanu
• „Trandafirul galben” (1982) – aga Mavrodineanu
• „Misterele Bucureștilor” (1983) – aga Villara
• „Surorile” (1984) – activistul Pavel Golea
• „Masca de argint” (1985) – aga Villara
• „Colierul de turcoaze” (1986) – aga Villara
• „Clipa de răgaz” (1986)
• „Pădurea de fagi” (1987) – dr. Radu Bejan
• „Enigmele se explică în zori” (1989) – regizorul Dumitru Ciosea
• „Marea sfidare” (1990)
• „Începutul adevărului (Oglinda)” (1994)
• „Ochii care nu se văd” (1996) – Suru
• „Moștenirea” (2010) – tatăl Maricicăi
• „Tandrețea lăcustelor” (2002) – Mișu
• „Fetele marinarului” (2009).

În 2004, Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Traian Stănescu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”, ca semn de apreciere pentru întreaga sa activitate și pentru talentul interpretativ deosebit.

Bibliografie

• Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu – „1234 Cineaști români”, Ed. Științifică, 1996
• Tudor Caranfil – „Dicționar de filme românești”, ed. Litera, 2002

Traian Stănescu a fost o personalitate deosebită a teatrului și filmului românesc, care a lăsat o amprentă durabilă în cultura națională.