Traian Săvulescu, biolog și botanist român

Traian Săvulescu (n. 2 februarie 1889, Râmnicu Sărat – d. 29 martie 1963, București) a urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, iar liceul la Liceul Internat „C. Negruzzi” din Iași, unde a fost îndrumat de profesorul Teodor Nicolau să se orienteze spre studiul botanicii. În 1908, a început cursurile Facultății de Științe Naturale a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1912.

După finalizarea studiilor, Săvulescu a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din București, unde și-a susținut teza de doctorat în 1916. Lucrarea sa a fost apreciată la nivel înalt, fiind notată cu magna cum laude, iar Traian Săvulescu a devenit astfel primul doctor în botanică al Universității din București.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_S%C4%83vulescu#/media/Fi%C8%99ier:Traian_S%C4%83vulescu.jpg

Între 1912 și 1921, a activat în cadrul Institutului Botanic de la Cotroceni, iar în 1918 a fost numit șef de lucrări la Catedra de morfologie și sistematică vegetală a Institutului de Botanică din București. Timp de 25 de ani, și-a împărțit activitatea între predarea sistematicii vegetale și fitopatologiei la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău și cercetările desfășurate la Institutul de Cercetări Agronomice al României, unde a contribuit la dezvoltarea agriculturii românești și internaționale.

Traian Săvulescu a fost un important biolog și botanist român, fiind considerat fondatorul Școlii românești de fitopatologie. Fitopatologia este o ramură a biologiei care studiază bolile plantelor și factorii care le cauzează, precum și metodele de prevenire și combatere a acestora. În cadrul acestei științe, Traian Săvulescu a adus contribuții semnificative în mai multe domenii, printre care: etiologia bolilor, patogenia, patografia, ecologia patogenilor, epidemiologia plantelor, profilaxia și terapia bolilor, dar și protecția integrată a culturilor agricole.

În perioada 1948–1959, Traian Săvulescu a fost președintele Academiei Republicii Populare Romîne, funcție obținută prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale. A rămas președinte de onoare al Academiei până la decesul său în 1963.

Opere proprii:

• Tratat despre flora Arabiei (1928)
• Tratat despre flora Palestinei (1935)
• Morfologia, anatomia și sistematica porumbului (în colaborare cu Zahariade) (1937)
• Științele biologice și economia (1940)
• Aspectele actuale ale agriculturii românești (1946)
• De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală (1949)
• Monografia Uredinalelor din România (1953)

Lucrări îngrijite și editate:

• Flora Republicii Populare Române (1952-1957 – primele cinci volume), Traian Săvulescu fiind redactor principal în toate cele 13 volume ale lucrării (1952-1976). Din volumul XI (1966), lucrarea a devenit Flora Republicii Socialiste România.