Traian Pop, jurist român

Traian Pop (n. 10 februarie 1885, Șinca Veche, județul Brașov – d. 12 noiembrie 1960) a fost un jurist român de prestigiu, profesor universitar de drept penal la Universitatea din Cluj și membru de onoare al Academiei Române din anul 1948. Între 28 septembrie 1939 și 3 iulie 1940, a deținut funcția de ministru al Inventarului Public (Avuției Publice) în guvernul României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Personalitate marcantă a gândirii juridice interbelice, Traian Pop a fost unul dintre principalii reprezentanți ai școlii pozitiviste de drept penal din România. El considera criminalitatea un fenomen social complex, determinat de o combinație de factori biologici, psihologici, sociali, fizici și juridici. Prin abordarea sa interdisciplinară, a contribuit la modernizarea studiilor de criminologie și drept penal în România.

Printre principalele sale lucrări se numără: Dicționar juridic român-maghiar și maghiar-român (1921), Drept penal comparat (1921), Curs de Criminologie (1928), Drept penal (1924), Drept procesual penal (în trei volume, 1935–1937), Proiectul Codului Penal din 1933 și Codul Penal Carol II (1939) și Drept procesual penal (1947).

Alte articole: https://jurnalfm.ro/sorin-cartu