Thor Heyerdahl, etnograf cu formarea de biolog, și aventurier norvegian cu realizări științifice în zoologie și geografie

Thor Heyerdahl (născut pe 6 octombrie 1914, în Larvik, Norvegia – decedat pe 18 aprilie 2002, în Colla Micheri, Italia) a fost un etnolog și aventurier norvegian, cunoscut pentru organizarea și conducerea celebrelor expediții transoceanice Kon-Tiki (1947) și Ra (1969-70). Aceste expediții aveau ca scop să demonstreze posibilitatea existenței unor contacte transoceanice între civilizații îndepărtate din trecut. Deși teoriile sale nu au fost în general acceptate de comunitatea antropologică, ele au stârnit interesul publicului și au deschis noi perspective asupra vechilor migrații umane.

După studii la Universitatea din Oslo, unde a urmat cursuri de zoologie și geografie, Heyerdahl a renunțat la universitate pentru a călători în Polinezia în 1936. Acolo, pe insula Fatu Hiva, a început să se întrebe cum au ajuns locuitorii din Pacific pe acele insule izolate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Thor_Heyerdahl#/media/Fi%C8%99ier:ThorHeyerdahl.jpg

Pe 28 aprilie 1947, Heyerdahl, împreună cu un mic echipaj, a pornit din Peru pe o plută de lemn de balsa, numită Kon-Tiki. După trei luni și jumătate, au ajuns în Polinezia, demonstrând că o astfel de călătorie ar fi putut fi posibilă, sugerând că locuitorii Polineziei ar putea avea origini în America de Sud. Deși studii ulterioare au indicat o origine asiatică a polinezienilor, această expediție a captat imaginația publicului. Heyerdahl a relatat această aventură în cartea sa Kon-Tiki (1950), care a fost urmată de un film documentar premiat cu Oscar.

După succesul expediției Kon-Tiki, Heyerdahl s-a întors în Pacific pentru alte cercetări. În 1953, a organizat o expediție arheologică pe Insulele Galapagos, iar în 1955 și 1986 a întreprins expediții pe Insula Paștelui, explorând cultura și misterele acestei civilizații izolate. În 1988, a condus o expediție la complexul piramidal de la Túcume, în Peru, continuându-și cercetările privind migrațiile antice.

În 1969, Heyerdahl și un mic echipaj au traversat Oceanul Atlantic din Maroc până la 965 de kilometri de America Centrală, pe o barcă din stuf, Ra, replicând designul bărcilor egiptene antice. Această călătorie a demonstrat posibilitatea ca civilizațiile precolumbiene să fi avut contacte cu lumea veche, cum ar fi Egiptul. Povestea expediției a fost prezentată în cartea sa The Ra Expeditions (1971) și într-un film documentar.

În 1977, Heyerdahl a condus Expediția Tigrus, o călătorie de 6.400 km într-o ambarcațiune din stuf, pornind de pe râul Tigru în Irak. Expediția a traversat Golful Persic și Marea Arabiei, ajungând până în Pakistan și Marea Roșie. Scopul acestei expediții era să demonstreze că vechii sumerieni ar fi putut folosi ambarcațiuni similare pentru a-și răspândi cultura în Asia de Sud-Vest și Peninsula Arabă. Experiențele acestei expediții au fost descrise în cartea sa The Tigris Expedition (1979).

Thor Heyerdahl a continuat să fie o figură influentă în cercetările privind contactele culturale antice. Deși teoriile sale au fost deseori contestate, expedițiile sale au demonstrat curajul și hotărârea de a explora necunoscutul. Printre cărțile sale se numără Aku-Aku: Secretul Insulei Paștelui (1958), Fatu-Hiva: Înapoi la natură (1974) și Early Man and the Ocean (1979), în care sintetizează rezultatele expedițiilor sale și aduce noi dovezi în sprijinul teoriei sale despre difuzarea culturală.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Thor-Heyerdahl