Teohari Antonescu, arheolog, istoric, epigrafist și pedagog universitar român

Teohari Antonescu (n. 1 septembrie 1866, București – d. 11 ianuarie 1910, Iași) a fost un arheolog, istoric, epigrafist și pedagog universitar român, membru al Societății Junimea.

S-a născut în București, într-o familie modestă, fiind fiul lui Petru Antonescu, un mic negustor, care a decedat înainte ca Teohari să se nască. Mama sa, Alexandrina (Lucșița) Antonescu, s-a recăsătorit rapid cu Petrescu. Potrivit mărturiilor sale, Teohari nu a avut o copilărie fericită.

A urmat cursurile Gimnaziului din Giurgiu (astăzi Colegiul Național „Ion Maiorescu”) și a continuat studiile la Universitatea din București, unde a absolvit Facultatea de Litere în 1890. La Universitate, i-a avut ca profesori pe Alexandru Odobescu (arheologie), Grigore G. Tocilescu (istorie veche) și Titu Maiorescu (logică). Încă din al doilea an de studii, a fost selectat de Titu Maiorescu pentru a face parte din echipa de conducere a revistei Convorbiri literare. Teohari a realizat licența sub coordonarea lui Odobescu, având ca temă Cultul cabirilor în Dacia, lucrare structurată în patru părți și axată pe credințele religioase din România și reprezentările acestora în monumente.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teohari_Antonescu#/media/Fi%C8%99ier:Teohari_Antonescu.01.jpg

A urmat specializări în străinătate, la Paris, Berlin, München și Heidelberg, și a efectuat călătorii de studiu în Italia și Grecia.

Teohari Antonescu a fost unul dintre primii specialiști români în epigrafia elină și romană. A fost un membru activ al Societății Junimea, participând frecvent la adunările acesteia și contribuind la revitalizarea activităților intelectuale din Iași.

În 1894 a fost numit profesor de arheologie la Universitatea din Iași, iar în 1899, după înființarea catedrei de Arheologie și Antichități, a obținut titulatura de profesor titular. De asemenea, a suplinit catedra de „Istorie antică, epigrafie și geografie” între 1895 și 1902, în perioada în care Petru Rășcanu fusese numit inspector general al învățământului secundar din județul Iași.

În cursurile sale universitare, a promovat o viziune integrată între studiile de istorie și cele de arheologie, oferind studenților oportunitatea de a învăța despre antichitatea îndepărtată și despre lumea orientală și greco-romană.

Teohari Antonescu a contribuit la realizarea primei enciclopedii apărute în cultura română în Transilvania, aflată sub administrație austro-ungară. Enciclopedia a fost publicată între 1898 și 1904 în trei volume și a fost un proiect al ASTREI, tipărită de editura W. Krafft.

A fost căsătorit cu Eugenia Vârgolici, fiica universitarului și junimistului Ștefan Vârgolici. Au avut o fiică, Eugenia T. Antonescu, care a rămas orfană de mamă la 16 ani și s-a căsătorit la 18 ani cu latinistul Teodor Naum, profesor la Universitatea din Cluj.

Teohari Antonescu a decedat la vârsta de 43 de ani, pe 11 ianuarie 1910, din cauza unui cancer renal.

La inițiativa savantului Ion Andrieșescu, Muzeul Județean din Giurgiu, înființat în 1934, i-a fost dedicat numele lui Teohari Antonescu, purtându-l până în 1948 și din nou din 1993.

Operă

Lucrări științifice

• 1889: Cultul cabirilor în Dacia (lucrarea de licență)
• 1901: Lumi uitate – Studii literare și arheologice (Iași)
• 1905: Le trophée d’Adamclissi. Etude archéologique (Iași)
• 1906: Cetatea Sarmizegetusa – reconstituită după Columna Traiana și ruinele din Grădiștea
• 1906: Știința sau Vandalismul d-lui Tocilescu – Lipsa unei metode de cercetare a ruinelor (Iași)
• 1906: Săpăturile d-lui Tocilescu la cetatea Drobetae. Nimicirea unei stațiuni istorice importante (Iași)
• 1910: Columna lui Traian, studiată din punct de vedere arheologic, geografic și artistic (Iași)

Articole publicate în Convorbiri literare (listă incompletă)

• Dacia, patria primitivă a popoarelor ariane (1895)
• Manifestările artistice în raport cu rasa (1895)
• Descoperirile din Troia (1895)
• Activitatea științifică a lui Alexandru Odobescu (1897)
• Originea egiptenilor și semiților (1897)
• Din lumea Chaldee (1898)
• Epopeea lui Izdubar (1898)
• Priviri asupra filosofiei Upanișadelor (1899)
• Din literatura egipteană (1901)
• Cum s-a format Preistoria (1901)
• Buddhismul și Nirvana (1903)
• Trofeul de la Adamclisi (1906)
• Culele sunt sau nu naționale? (1907).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teohari_Antonescu