Teodora Popa-Mazilu, poetă română, prozatoare, traducătoare

Teodora Popa-Mazilu s-a născut pe 11 septembrie 1928 la Galați și a decedat pe 16 noiembrie 2007, la București. A fost o scriitoare complexă – poetă, prozatoare și traducătoare de prestigiu din literatura franceză.
Fiică a Mariei (n. Kirițescu) și a lui Vasile Popa, maistru în aviația militară, a urmat între 1940–1948 cursurile Liceului „Iulia Hașdeu” din București, apoi Facultatea de Drept (1948–1953). După absolvire, a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română, la Editura pentru Literatură (1960) și, între 1969–1975, la Editura Eminescu.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037
A debutat târziu, în 1987, cu volumul de poezie Curcubeul, urmat de alte culegeri lirice, precum Sunetul luminii și Al cincilea anotimp. A scris și texte pentru muzică ușoară, aducând un plus de expresivitate într-un domeniu adesea dominat de superficialitate.

În proză, a publicat romanul Ispita, o lucrare inspirată din romanul popular european de dragoste și aventură.
Timp de peste trei decenii, Teodora Popa-Mazilu s-a dedicat traducerii literaturii franceze clasice și moderne. A tradus cu succes opere semnate de autori ca Charles Perrault, cardinalul de Retz, Adèle de Boigne, George Sand, Alexandre Dumas-tatăl și Émile Zola. De asemenea, a adus în limba română romane populare din secolele XIX și XX, aparținând lui Eugène Sue și Frédéric Soulié.