Stelian Olariu, dirijor român

Stelian Olariu (născut la 26 noiembrie 1928 în Parța, județul Timiș, România – decedat la 29 ianuarie 2017 în București, România) a fost un remarcabil dirijor român.
Stelian Olariu s-a născut într-o familie cu tradiție educațională, tatăl său fiind învățător și mai târziu director al școlii din Parța. A fost botezat în 9 decembrie 1928, la Biserica Ortodoxă Română din localitate, purtând numele de Stelian Remus Nicolae. Părinții săi se numeau Gheorghe și Iuliana. Olariu a fost căsătorit cu Gabriela Olariu. A urmat cursuri de vioară în Timișoara cu profesorii Iosef Braudeis, Ion Munteanu și Adelaida Iancovici, iar mai târziu a studiat la Conservatorul de Stat din Timișoara, unde a avut ocazia să învețe de la mari personalități muzicale precum Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu și Vasile Ijac.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stelian_Olariu#/media/Fi%C8%99ier:Stelian_Olariu.jpg

În 1950, s-a mutat la București pentru a studia pedagogia și dirijatul coral la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, sub îndrumarea unor profesori de renume precum Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski și Nicolae Buicliu. După absolvire, în 1952, a devenit dirijor și a înființat Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care l-a condus până în 1966. Cu acest cor, Olariu a participat la numeroase concerte alături de Filarmonica „George Enescu”, în țară și în străinătate.

În 1956, a înființat și un Cor studențesc la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, care a obținut numeroase premii la festivaluri și concursuri. Din 3 ianuarie 1962, a fost numit dirijor al Corului Operei Naționale din București, iar activitatea sa a fost strâns legată de această instituție.

A contribuit semnificativ la premierea unor opere importante, precum „Năpasta” de Sabin Drăgoi și „Cavalerul rozelor” de Richard Strauss. În 1963, a lucrat alături de maestrul Gheorghe Kulibin pentru un important turneu în Franța, unde au fost interpretate lucrări de mare valoare, inclusiv „Oedipe” de George Enescu.

Pe parcursul carierei sale, Olariu a fost implicat în peste 150 de premiere și reluări de opere, iar Corul Operei Naționale a rămas un simbol al excelenței sub conducerea sa. A fost, de asemenea, un compozitor și aranjator, cu lucrări precum „Colinde și coruri liturgice” care au fost interpretate în diferite colțuri ale lumii.
Stelian Olariu a primit multiple premii și distincții pentru contribuțiile sale deosebite la muzica românească. Printre acestea se numără:

• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1968)
• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în gradul de „Cavaler” (2001)
• Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de „Comandor” (2003)
• Diplomă de Excelență pentru activitatea sa de creație și dăruire artistică (2001)

A fost, de asemenea, apreciat pentru întreaga activitate în slujba artei corale românești și a fost premiat de Uniunea Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali din România în 1996, pentru întreaga sa activitate artistică.