Stejar Ionescu, avocat, publicist și prozator român

Stejar Ionescu, (n. 10 aprilie 1898, comuna Corbu, județul Râmnicu Sărat – azi Măxineni, jud. Brăila – d. 29 iunie 1928, Slănic Moldova), a fost un avocat, publicist și prozator român, promițător talent al literaturii interbelice, dispărut prematur într-un tragic accident rutier.

Și-a petrecut copilăria la Sinaia, apoi a urmat studiile secundare la Ploiești și Iași. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Iași, pe care a terminat-o în 1919. Deși a profesat o vreme ca avocat, a renunțat rapid la cariera juridică, dedicându-se presei și literaturii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar_Ionescu#/media/Fișier:Ciresoaia,_Bacau.jpg

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar_Ionescu#/media/Fișier:Stejar-Ionescu.jpg

Debutul literar are loc în 1919 cu schița Frământările domnului Popoiu, publicată în revista Însemnări literare. A colaborat ulterior cu publicații importante ale vremii, precum Opinia, Viața Românească, Adevărul literar și artistic, semnând uneori și sub pseudonimul „Stejar Ionescu Luchian”.

Singurul său volum tipărit în timpul vieții este romanul „Domnul de la Murano” (1928), apărut la Editura Viața Românească. Volumul a fost primit favorabil de critica literară a vremii: Demostene Botez și Nicolae Davidescu i-au dedicat cronici încurajatoare, remarcând sensibilitatea artistică și potențialul său literar.

Din păcate, în același an, Stejar Ionescu își pierde viața într-un accident de automobil în apropierea localității Slănic Moldova. În satul Cireșoaia, în apropierea locului accidentului, a fost ridicat un monument funerar în memoria sa.

După moartea sa, mari personalități ale culturii românești – Mihail Sadoveanu, Mihail Ralea, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu – i-au evocat figura discretă și talentul promițător. Ionel Teodoreanu chiar a dorit să continue un manuscris neterminat al acestuia, intitulat Game, iar Cezar Petrescu a publicat în 1933 câteva texte postume.

Scriitorul a fost redescoperit în 1971, odată cu publicarea unei ediții postume a volumului Domnul de la Murano, îngrijită de criticul Leon Baconsky și apărută la Editura Dacia.

Lucrări publicate:

• Domnul de la Murano, Ed. Viața Românească, Iași, 1928 (207 pagini)
• Domnul de la Murano, ediție revizuită și completată, studiu introductiv de Leon Baconsky, Ed. Dacia, Cluj, 1971 (320 pagini).