Ștefan-Stoica Nicolaescu, cercetător în domeniul arheologiei, slavist și eseist român

Ștefan-Stoica Nicolaescu (n. 25 martie 1878, Crușova – d. 20 octombrie 1941) a fost un remarcabil cercetător român în domeniul arheologiei, un slavist și eseist, ale cărui eforturi s-au concentrat pe descoperirea și valorificarea unor izvoare istorice esențiale pentru istoria poporului român. A contribuit semnificativ la interpretarea și punerea în valoare a descoperirilor făcute de arheologul Constantin Pârvan în Dobrogea. Specializat în istoria slavilor sud-dunăreni și un expert al limbii slave și slavo-romane, Nicolaescu a adus dovezi clare despre unitatea și coeziunea populației din aceste teritorii. În plus, a dedicat numeroase călătorii la Muntele Athos, unde a descoperit manuscrise importante, pe care le-a publicat și interpretat cu mare măiestrie. În 1905, a publicat lucrarea „Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI”, o lucrare premiată de Academia Română. De asemenea, Academia Bulgară i-a acordat titlul de membru corespondent. Deși a trecut din viață prematur, Ștefan-Stoica Nicolaescu rămâne o personalitate proeminentă în istoriografia românească, fiind un neobosit contribuitor la reconstruirea adevărului istoric.

Mai multe detalii

Stefan Stoica Nicolaescu

Christian nicolaescu-stoica – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Stefan – Stoica Nicolaescu.jpg
• Creată: 25 iulie 2009
• Încărcată: 25 aprilie 2016

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stoica_Nicolaescu#/media/Fișier:Stefan_-_Stoica_Nicolaescu.jpg
S-a născut într-o familie de aromâni, a căror istorie de apărare a libertății și onoarei românilor macedoneni a fost marcată de persecuțiile autorităților otomane. Din cauza acestor persecuții, familia s-a stabilit în nordul Dunării, inițial la Craiova și mai târziu la Caracal. Ștefan-Stoica Nicolaescu a urmat cursurile primare și liceale la Craiova, iar studiile universitare le-a făcut în București. După absolvirea universității din România, a continuat să studieze la universitățile din Sofia, Belgrad și Praga, specializându-se în limbi slave, domeniu în care a excelat.

Sursa foto: https://ro.wikisource.org/wiki/Fișier:Stoica_Nicolaescu_-Documente_slavo-române_cu_privire_la_relațiileȚării_Românești_și_Moldovei_cu_Ardealul_în_sec.XVși_XVI_-_privilegii_com.pdf
În perioada războaielor balcanice din 1913 și al războiului de întregire din 1916-1918, Nicolaescu s-a distins pe câmpul de luptă, fiind decorat cu mai multe distincții, printre care Steaua României cu spade, în gradul de cavaler, Coroana României cu spade, Crucea comemorativă „Carpați” și Medalia Victoriei. De asemenea, a fost ales să facă parte din corpul tehnic de lingviști care a funcționat la semnarea tratatului de pace de la Versailles.
Ștefan-Stoica Nicolaescu a avut o carieră didactică remarcabilă, fiind profesor la liceele Matei Basarab și Principele Carol, dar și la Școala Superioară de Război, la Școala de Artilerie, Geniu și Marină, și la Școala Pregătitoare de Ofițeri. De asemenea, a fost inspector în Ministerul Cultelor și Artelor și traducător pentru limbile slave al Academiei Române și al Arhivelor Statului. În calitate de cercetător, a studiat arhive din Franța, Grecia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Turcia, publicând o vastă colecție de documente și copii fotografice. A contribuit la interpretarea și valorificarea descoperirilor arheologice ale lui Constantin Pârvan în Dobrogea și a adus dovezi importante despre populațiile slave sud-dunărene.
Nicolaescu a fost membru al mai multor societăți științifice, printre care Societatea Regală Română de Geografie, Societatea Numismatică Română, Societatea Istorico-Arheologică bisericească din Chișinău și Institutul de Arheologie bulgară din Sofia. De asemenea, Academia Bulgară i-a acordat statutul de membru corespondent.
Printre lucrările sale publicate se numără „Românii macedoneni” (1899), „Vlah, cuțovlah, țânțar și bârzovlah” (1902), „Documente slavo-române” (1905), dar și o serie de studii și documente istorice care au avut un impact semnificativ asupra cercetării istorice și arheologice din România și din sud-estul Europei.

Ștefan-Stoica Nicolaescu a fost o figură emblematică în cercetarea istorică românească, iar moștenirea sa continuă să influențeze studiile arheologice și slavistice din țară.