Ștefan Ruha, violonist, dirijor și profesor universitar din România, de origine maghiară și romă

Ștefan Ruha (în maghiară Ruha István; n. 17 august 1931, Carei – d. 28 septembrie 2004, Cluj-Napoca) a fost un violonist, dirijor și profesor universitar din România, de origine maghiară și romă, recunoscut pe plan internațional. A fost laureat al primului Festival Internațional „George Enescu” (1958), rămânând una dintre cele mai valoroase personalități ale școlii muzicale clujene.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Ruha#/media/Fișier:Ruha_István.JPG

Ștefan Ruha a primit prima vioară la doar patru ani, studiind inițial sub îndrumarea tatălui său și a profesoarei Rozália Orosz. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a stabilit la Cluj, unde talentul său a fost remarcat de profesorul Ferenc Balogh. A urmat Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, unde și-a format baza artistică și pedagogică.
De-a lungul carierei a devenit atât solist violonist de renume, cât și dirijor și profesor universitar, influențând generații de muzicieni. În 1997 a fost declarat Cetățean de Onoare al municipiului Carei, iar în 1994 al municipiului Cluj-Napoca.

Premii și distincții

• 1958 – Locul III la Concursul Ceaikovski (Moscova)
• 1958 – Locul I la Concursul „George Enescu” (București)
• 1959 – Locul II la Concursul Jacques Thibaud – Marguerite Long (Paris)
• 1964 – titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române
• 1968 – Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a și Medalia „Alexandru Ioan Cuza”
• 1994 – Cetățean de Onoare al orașului Cluj-Napoca
• 1997 – Cetățean de Onoare al orașului Carei
• 2001 – Premiul de Artist Meritoriu al Ungariei.