Jurnal FM 
Ștefan Orășanu, istoric, critic literar și poet român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 7, 2026
Ștefan Orășanu (7 ianuarie 1869 – 12 noiembrie 1903) a fost un istoric, critic literar și poet român. Născut într-o familie de preot ortodox în București, Orășanu a urmat școala primară și liceul în orașul său natal. În 1901, a absolvit Facultatea de Literatură și Filosofie a Universității din București. În anul următor, a obținut o bursă pentru a studia istoria modernă și contemporană în Germania, însă nu a reușit să o valorifice din cauza unei boli care i-a curmat viața.
Din 1895, a lucrat ca grefier la Biblioteca Academiei Române, iar în 1900 a devenit membru al comitetului editorial al revistei „Convorbiri Literare”. În 1901, l-a înlocuit pe Nicolae Iorga la Facultatea de Istorie din București. Contribuțiile sale au fost publicate în numeroase reviste, printre care „Economia Națională”, „Epoca”, „Literatorul”, „Noua revistă română” și „România literară”. A scris adesea sub pseudonimele Polit și Z. Miron.
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342/
Orășanu a fost un scriitor prolific, cu lucrări majoritare în domeniul studiilor de istorie și istorie literară, alături de recenzii de teatru, muzică și arte plastice. Printre lucrările sale publicate se numără „Bibliografia cestiunii Orientului” (1899), „Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea” (1899), „Istoria României contemporane. Note critice” (1900), „Botanica populară. Note critice” (1900) și „Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade. Note critice” (1901).
În „Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade”, Orășanu a atacat teoriile criticului Pompiliu Eliade, criticându-i opinia că poezia lui Mihai Eminescu ar fi marcat o „regresie considerabilă” față de cea a lui Vasile Alecsandri. Orășanu a subliniat asemănările dintre metoda critică a lui Eliade și cea a lui Jean-François de La Harpe și a contestat ideile acestuia privind structura fonetică a versurilor lui Eminescu, considerându-le eronate și lipsit de originalitate.
În colaborare cu Ioan Bianu, Orășanu a pregătit o ediție în limba română a lucrării „Memoriu asupra vechei și actualei stări a Moldovei prezentate lui Alexandru Vodă Ipsilante la 1787” de Alexandre Maurice Blanc de Lanautte, care a fost publicată în 1902.
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Or%C4%83%C8%99anu
