Ștefan Nădășan, inginer electromecanic român

Ștefan Nădășan, unul dintre cei mai străluciți absolvenți ai primei promoții a Școlii Politehnice din Timișoara, a obținut diploma de inginer în 1924. El s-a născut pe 19 august 1901, la Timișoara, într-o familie în care tatăl său era un farmacist bine cunoscut. De mic copil, Ștefan a fost fascinat de munca de laborator, influențat de activitatea tatălui său.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_N%C4%83d%C4%83%C8%99an#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Nadasan_1955.jpg

Educația sa primară și liceală a început în Timișoara, continuând la Eisenstadt, lângă Viena, și culminând cu bacalaureatul susținut la Györ în 1918. După primul război mondial, Timișoara a devenit un centru economic și cultural important, ceea ce a dus la înființarea Școlii Politehnice, unde Nădășan a participat la primul examen de admitere în 1920. El a fost remarcat de Traian Lalescu și Victor Vâlcovici pentru pregătirea sa de excepție și promițătoarea sa carieră.

Pe parcursul studiilor la secția de Electromecanică, Nădășan a fost influențat de profesori de renume, precum Traian Lalescu, Victor Vâlcovici, Pompiliu Nicolau, Alexandru Nicolau, Constantin Teodorescu, Marin Bănărescu și Andrei Lupan. Aceste personalități i-au insuflat atât pasiunea pentru cercetare, cât și metodele de aplicare creativă a cunoștințelor tehnice.

După absolvire, la 15 noiembrie 1924, și-a prezentat lucrarea de diplomă cu tema „Instalație de cazane”, sub coordonarea profesorului Andrei Lupan. Ulterior, Ștefan Nădășan a fost invitat să lucreze la atelierele CFR din Timișoara, unde a demonstrat o pregătire temeinică și o capacitate remarcabilă de muncă.

Încă de la începutul carierei sale, Nădășan s-a dedicat cercetării, studiind comportarea pieselor de vagoane și locomotive din fontă. Acesta a propus utilizarea fontei de mare rezistență la calea ferată, inițiativă ce a avut un succes notabil și a marcat începutul unor cercetări inovatoare în domeniul feroviar.

În 1925, a fost invitat să activeze și în învățământul tehnic superior, devenind asistent la Rezistența Materialelor. După ani de muncă asiduă, în 1938 și-a susținut teza de doctorat cu subiectul „Rezistența dinamică a fontei”, devenind primul doctor inginer al Politehnicii timișorene. Datorită meritelor sale, în 1939 a fost numit conferențiar, iar în 1942, profesor la catedra de Rezistența Materialelor.

Ștefan Nădășan a fost un profesor dedicat, recunoscut pentru exigența sa la examene și pentru capacitatea de a inspira studenții. A contribuit semnificativ la dezvoltarea învățământului tehnic din Timișoara și la cercetarea în domeniul rezistenței materialelor, publicând lucrări de referință precum „Cursul de rezistența materialelor” și „Culegeri de probleme de rezistența materialelor”.

De-a lungul carierei, a fost implicat în proiecte importante, cum ar fi înființarea Institutului de Proiectări în Construcția de Mașini – IPROM și a Institutului de Metrologie din Timișoara. A fost membru de onoare al Academiei de Științe din Budapesta și a avut diverse roluri în cadrul Academiei Române, inclusiv cel de vicepreședinte.

Ștefan Nădășan a murit la Timișoara pe 23 septembrie 1967. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale, laboratorul de Rezistența Materialelor din Universitatea Politehnica Timișoara și o stradă din oraș îi poartă numele.

Sursa: https://www.upt.ro/Informatii-utile_stefan-nadasan_1125_ro.html