Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Ştefan Iordache, un „cel mai iubit dintre pământeni”…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on februarie 1, 2024
Motto: „Ștefan era un om bogat pe dinăuntru și asta se vedea. Apariția lui impunea. Vocea, modul de a fi, de a se mișca, în rol, pe scenă și pe ecran, ținea și de ceea ce a câștigat din viață. Și viața lui a fost bogată și clară. De asta este un mare actor” – Gheorghe Dinică
Stimați amici, ca de obicei, joia, la Jurnal FM și „Jurnal de Brașov”, la rubrica „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim una-alta despre personalități care au marcat istoria, viața și cultura nației noastre. Un bun amic de-al meu, actor de profesie, m-a „tras de mânecă” mai deunăzi (la figurat, firește) spunându-mi că, la rubrica mea „Oameni care au fost” de pe site-ul Jurnal FM, nu prea acord atenție acestei nobile bresle. Firește, i-am demonstrat că nu e chiar așa, cu mai multe câteva exemple din urmă, dar azi am să-i fac, încă o dată, pe plac amicului meu (pentru că e om fain și dedicat meseriei sale) și am să inserez câteva repere despre unul dintre cei mai mari actori români din toate timpurile (cel puțin asta este părerea mea). Și schița sa de portret vorbit de azi își are sensul (și) în această săptămână mai ales că acest mare actor s-a născut la data de 3 februarie1941. Este vorba despre nimeni altul decât marele actor de teatru, film și televiziune Ştefan Iordache, cel care ne-a părăsit prea devreme la data de 14 septembrie 2008, la Viena, în Austria. Ștefan Iordache s-a născut la Bucureşti, însă şi-a petrecut primii săi ani din viaţă la Calafat, în județul Dolj, oraş în care locuiau bunicii săi din partea mamei. Ștefan s-a mutat apoi, alături de părinţii săi, Elena, casnică, şi Traian, un bun croitor, cunoscut la vremea sa, în Capitală, la Bucureşti, locuind timp de mai mulţi ani în cartierul Rahova, loc de care a rămas legat toată viața și pe care îl considera adevărata sa „patrie“.
În primii săi ani de şcoală, părinţii săi (care erau, în fond, o familie de oameni simpli) şi-au dorit ca fiul lor să înveţe foarte bine, să facă un salt social pe scara vieții și s-o ducă mai bine. În ceea ce privește școala, Ștefan era foarte atras de matematică și de științele exacte. În timpul studiilor sale liceale, Ştefan Iordache s-a pregătit să devină medic, dar, conform regulilor vremii, la vârsta de 16 ani, în 1958, a dat examenul la Facultatea de Medicină, examen pe care, din păcate pentru dorința sa, l-a picat. Și din fericire pentru noi, cei care am apucat să-l vedem jucând pe scenă, pe micul și pe marele ecran! Îl atrăgea și partea artistică a vieții, așa că a fost, apoi, inclus în brigada artistică a unei cooperative, iar în anul 1959, a dat examen și a intrat (ultimul) la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa lui Dinu Negreanu, institut pe care l-a absolvit în 1963, printre primii, cu nota 10.00, în aceeaşi generaţie cu mari nume de actori români precum Irina Petrescu, Cornel Coman sau Valentin Uritescu. Pentru examenul de licenţă de la Institut, Ştefan Iordache a interpretat rolul principal din „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht. Ulterior, în anul 1964, a debutat în film, în pelicula „Străinul“, film regizat de Mihai Iacob, după romanul omonim publicat, în anul 1955, de către Titus Popovici, cel care a scris și scenariul. În acest film, alături de Ştefan Iordache, în distribuţie s-au mai aflat: Irina Petrescu, Șerban Cantacuzino, George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Fory Etterle, George Măruță și Gheorghe Dinică. Toți niște „uriași” ai scenei și ecranului! După terminarea filmărilor la această peliculă ar fi trebuit îşi satisfacă stagiul militar obligatoriu, dar „salvarea” de la acesta a venit de la un nou rol de film apărut „în calea sa”(cel al studentului Teo), în pelicula „Gaudeamus Igitur“, în regia lui Gheorghe Vitanidis, tocmai la Cluj, unde a filmat alături de actori deosebiți ca: Ileana Dunăreanu, Sebastian Papaiani, Șerban Cantacuzino, Dem Rădulescu, Anna Széles, Irina Gărdescu, Olimpia Arghir şi Constantin Guriță. Acest fim a constituit acel moment de viață în care Ştefan Iordache şi Sebastian Papaiani s-au împrietenit într-atât de tare, încât şi-au „însemnat” cu furculiţa încheietura mâinii stângi, devenind „fraţi de cruce”…
La momentul din viața sa în care a absolvit institutul de teatru și film, a fost repartizat la Teatrul din Reşiţa, apoi a trecut, pentru perioade scurte, pe la teatrele din Timișoara și Constanța, unde a jucat, în anul1964, doar în „Vedeta Blondă” din „N-avem centru înaintaș”, în regia lui Jean Stopler, pentru a cunoaşte, apoi, perioada sa de veritabilă glorie la Teatrul Nottara din Bucureşti, pe scena căruia a jucat până în anul 1977. Pe această scenă de la Nottara, Ştefan Iordache a impresionat în roluri memorabile precum „Hamlet”, în regia lui Dinu Cernescu, „Crimă și pedeapsă”, în regia Sandei Manu, sau „O noapte furtunoasă”, montată de George Rafael. Din anul 1977, a jucat pe scena Teatrului Mic, până în anul 1990, scenă unde a jucat magnific în „Maestrul și Margareta”, în regia Cătălinei Buzoianu, „Emigranții”, de Mrozek, regia Mircea Daneliuc, în „Amurgul burghez”, de Romulus Guga, regia Dan Pița, în spectacolul „Lolita”, adaptare scenică după Nabokov de Mihaela Tonitza Iordache, regia Cătălina Buzoianu şi, alături de Mitică Popescu și Dana Dembinschi, a realizat un rol tulburător în „Alex și Morris”, în regia lui Gelu Colceag.
După anul 1990, a jucat magistral și pe scena Teatrului Național din Craiova, unde s-a remarcat în mai multe roluri care au marcat, de fapt, începutul ascensiunii internaţionale a teatrului craiovean. Ştefan Iordache a colaborat la realizarea mai multor piese şi la Teatrul Naţional din Bucureşti, printre rolurile sale remarcabile aflându-se cele din „Richard al III-lea” și „Titus Andronicus”, de William Shakespeare, ambele în regia lui Silviu Purcărete, sau „O scrisoare pierdută” după Ion Luca Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, „Barrymore”, de W. Luce, regia Gelu Colceag. Trebuie amintit, în acest context, că Ştefan Iordache a abordat, cu același mare succes, și musicalul, jucând în „Au fost odată două orfeline”, „Adio, femei!” (alături de Angela Similea) și „Bună seara, domnule Wilde!”. Ultimul său rol în teatru a fost „Prințul Potemkin”, în „Ecaterina cea Mare” de George Bernard Shaw (în anul 2008, în regia lui Cornel Todea), interpretat pe scena Teatrului Național din București.
Cariera sa cinematografică, derulată pe parcursul unei jumătăţi de secol a fost cel puţin la fel de impresionantă precum cariera din teatru. Este destul de greu de ales doar câteva pelicule pentru a ilustra acest lucru! Oricum, doar în câteva exemple, Ştefan Iordache a făcut roluri memorabile în „Ediţie specială“, în regia lui Mircea Daneliuc, prducţie 1980, în care a jucat alături de Mircea Albulescu, apoi în „De ce trag clopotele, Mitică?“, realizat de Lucian Pintilie, în 1981, în care a jucat alături de Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu şi Victor Rebengiuc, sau în „Glissando“ (personajul Ion Teodorescu), lansat în 1985, peliculă ce „a făcut furori” la vremea apariției, în regia aceluiaşi Mircea Daneliuc, în care a jucat alături de Tora Vasilescu, Ioan Fiscuteanu, Constantin Dinulescu sau Camelia Zorlescu. De asemenea, Ştefan Iordache a fost admirat și în „Hotel de lux“, „Concurs“, sau „Noiembrie, ultimul bal“, în regia lui Dan Piţa, film lansat în 1989, al cărui titlu a fost considerat, la un moment dat, o prevestire a căderii comunismului.
Nu trebuie uitat nici că Ştefan Iordache a fost profesorul universitar Victor Petrini, în „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), în regia lui Şerban Marinescu, un film excepţional cu o distribuţie pe măsură: Dorel Vişan – Duiosul, comandantul lagărului, Gheorghe Dinică – anchetator de Securitate, Maia Morgenstern – Matilda, soţia lui Petrini, Victor Rebengiuc – şef de cadre, Tora Vasilescu – bibliotecara Nineta, Emil Hossu – Iustin Comănescu, Mircea Albulescu – deţinutul-gardian „Grecul” şi George Constantin.În anul 2007, Ştefan Iordache a jucat în ultimul său rol în film, în producţia „Ticăloşii”, peliculă în care l-a interpretat pe consilierul prezidenţial Didi Sfiosu, fost revoluţionar (cel mai probabil aluzie directă la Dan Iosif). Acesta a fost chiar un film de excepție, iar Iordache l-a jucat excelent pe cel inspirat din realitate…Cel puțin eu așa cred! Ştefan Iordache a avut o lungă şi remarcabilă colaborare și cu Teatrul Naţional Radiofonic, pe parcursul căreia a înregistrat peste 60 de piese, în marea lor majoritate, roluri principale. În acest domeniu, al teatrului radiofonic, a lucrat cu Paul Stratilat în „Pavilionul cu umbre” (1972) de Gib Mihăescu, dar și cu Titel Constantinescu în „Interlocutorul” (1979) de Octavian Paler, și cu Leonard Popovici în „După-amiaza unui autor” (1986) de Ernest Hemingway. Sub bagheta Elenei Negreanu a fost Jean din „Neînțelegerea” (1981) de Albert Camus și Franz din „Sechestrații din Altona” (1985) de Jean-Paul Sartre. Printre altele, regretatul Cristian Munteanu l-a distribuit în multe piese, printre care: „Avram Iancu” (1982) de Lucian Blaga, „Cezara” (1983) după Mihai Eminescu, „Adela” după Garabet Ibrăileanu, dar și în „Othello”, în rolul Iago. Unul dintre rolurile sale mari a fost, tot la Teatrul Radiofonic, „Faust” din piesa cu același nume de Goethe. Regizorul Dan Puican l-a îndrăgit de la începuturi, distribuindu-l în rolul principal din „Amfitrion” (1976) de Plaut, apoi în „Bel-Ami” (1981) de Maupassant, iar în 1984, Ștefan Iordache era Astrov din „Unchiul Vanea”, de Cehov.
Ultima întâlnire a marelui actor cu studiourile teatrului radiofonic a fost cea din anul 2003, atunci când a jucat rolul lui Costache Caragiale în piesa „O repetiție moldovenească” de Costache Caragiale. După cum cred că majoritatea știe, Ștefan Iordache a fost și un foarte bun și sensibil interpret de muzică ușoară (dar și de muzică de petrecere…). În anul 1994, Ștefan Iordache participa, împreună cu Sanda Ladoși, la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia – secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Și între noi mai e un pas” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, câștigând locul al doilea. În anul 1995, Ștefan Iordache participa, din nou, împreună cu Sanda Ladoși, la Festivalul de Muzică Ușoară „Mamaia”, la secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Eu vreau să-ți spun că te ador”, compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, câștigând locul al treilea. În anul 1995, apărea la Casa de Discuri Roton, CD-ul „…între noi mai e un pas” în care toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov, pe versurile Andreei Andrei, interpreți fiind Sanda Ladoși şi Ștefan Iordache.
Ştefan Iordache, un „cel mai iubit dintre pământeni”…
În anul 2003, marele actor a înregistrat alături de bunii săi prieteni, Gheorghe Dinică și Nelu Ploieșteanu, albumul „Cântece de petrecere”, iar în anul 2006 apare CD-ul „Best of Dan Iagnov” în care o serie de cântece sunt interpretate de Ștefan Iordache fie în cuplu fie solo: „Eu vreau să-ți spun că te ador” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache și Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache și Sanda Ladoși), „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache și Elena Cârstea), „Sunt doar un poet” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpret Ștefan Iordache), „Între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache și Sanda Ladoși).
Un an mai târziu, Ștefan Iordache înregistrează un disc de autor intitulat „Magazinul meu de vise”, toate melodiile fiind compuse de Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei: „Nu știam că te iubesc atât de mult” (disc dedicat special de Ștefan Iordache soției sale Mihaela Tonitza) „Mai mult decât oricând”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Viața noastră este un tangou”, „Ți-am dăruit o floare”, „Nu te întreb” și „Magazinul meu de vise”. Trei dintre cântecele respective sunt interpretate în duet cu Monica Anghel: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”.
Ştefan Iordache, un „cel mai iubit dintre pământeni”…
Merită să ne amintim și faptul că, în anul 2008, „Jurnalul Național” a editat o ediție specială „Ștefan Iordache. Muzică de colecție”, cu un CD care conține poezii și melodii interpretate de Ștefan Iordache. Printre acestea, sunt și cinci melodii compuse de Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei și anume: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Ți-am dăruit o floare” și „Magazinul meu de vise”. În anul 2004, a fost lansată cartea-album „Regele scamator. Ștefan Iordache”, scrisă de criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu și ilustrată de Sorin Ilfoveanu, o mărturisire a actorului făcută cu dragoste despre viață, despre oameni, despre teatru și, în același timp, un spațiu plin de confesiuni și întâmplări inedite. Printre premiile pe care Ştefan Iordache le-a obţinut în cariera sa, se numără Premiul Festivalului de film de la Karlovy Vary – în anul 1964, pentru „Străinul”, Premiul ACIN pentru rolul său din filmul „Ediţie specială”, regizat de Mircea Daneliuc – în 1978, „Premiului Criticii pentru cel mai bun spectacol străin“ la Festivalul de Teatru al Americilor de la Montréal, Premiul ACIN, pentru rolul din filmul „Glissando”, regizat de Mircea Daneliuc, în 1984, Premiul ACIN, pentru rolul său din filmul „Noiembrie, ultimul bal”, regizat de Dan Piţa – în 1989, „Leul de Argint” la Veneţia pentru rolul din „Hotel de lux”, în 1994, Premiul Festivalului de teatru „Salvo Randone”, Sciacca, Italia – în 1998, Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din „Barrymore”, în regia lui Gelu Colceag – în 2001, Premiul Academiei Române pentru întreaga activitate – în 2003 – şi Premiul de Excelenţă în cinematografia românească la cea de-a V-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania – în 2006.
Ştefan Iordache, un „cel mai iubit dintre pământeni”…
Referitor la viața sa personală, Ştefan Iordache a fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog și profesor universitar (care a plecat la cele veșnice la puțin timp după soțul său, în 2010) şi nu a avut copii. Ștefan Iordache, acest neuitat și inegalabil „cel mai iubit dintre pământeni”, a trecut la cele veşnice, la data de 14 septembrie 2008, într-un spital din Viena, în urma unei boli incurabile. Adică suferea de leucemie…Înainte de a trece la cele veșnice, Ștefan Iordache mărturisea: „Sunt creştin-ortodox, vă rog frumos, aprindeţi-mi o lumânare! Mulţi oameni îşi doresc să moară în somn. Dar eu aş vrea să ştiu când mor, chiar dacă m-aş chinui. Poate mai există o şansă. Vreau să lupt cu moartea. Vreau să o văd, să o simt. Am să plec, totuşi, cu regretul că nu am copii. Eu am considerat că înainte de toate e arta mea. Acum, îmi dau seama că aş fi avut timp şi pentru artă şi pentru copil. Dar e prea târziu. Probabil că, atunci când voi fi pământ, voi simţi şi mai bine mângâierea apei şi mângâierea Soarelui. Să fiu înmormântat într-un loc înalt ca să-mi văd căsuța, sub un plop care să țină umbră vara și, toamna, să-și lase frunzele pe mormânt. Să nu-mi măturați frunzele...”. Marele actor a fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu, aproape de locul în care actorul a trăit în ultimii săi ani de viaţă. La înmormântarea lui Ştefan Iordache, la cimitirul din comuna Gruiu, pe coroana din partea soţiei sale, Michaela Tonitza Iordache, scria doar atât: „Aşteaptă-mă!”. Actorul Ştefan Iordache, bărbatul care mărturisea că i-a fost Michaelei „şi soţ şi iubit şi fiu” timp de 40 de ani, nu şi-a aşteptat jumătatea prea mult, doar un an şi jumătate…Mihaela Tonitza Iordache s-a stins, la 67 de ani, pe 13 martie 2010.
Ştefan Iordache, un „cel mai iubit dintre pământeni”…
În aprilie 2009, președintele UNITER, Ion Caramitru, i-a acordat post-mortem, un premiu special, în cadrul celei de-a XVII-a ediții a Galei Premiilor UNITER. De asemenea, începând cu acelaşi an, 2009, în memoria marelui artist, în cadrul Galei Tânărului Actor, Premiul pentru cel mai bun actor, la secțiunea individual, se numește Premiul „Ștefan Iordache”. Începând cu anul 2010, la Caracal, are loc, în fiecare an, Festivalul de Teatru „Ştefan Iordache”, cea mai importantă manifestare culturală de peste an din acest oraş din sudul țării. În anul 2011, când actorul ar fi împlinit, la data de 3 februarie, 70 de ani, Șerban Marinescu, regizorul care l-a distribuit pe Ștefan Iordache în multe dintre filmele sale, i-a dedicat artistului documentarul „Autoportret”. Filmul care cuprinde o selecție din peste 80 de interviuri este, în viziunea regizorului Șerban Marinescu, un „regal” Ștefan Iordache, „un prilej de-a oferi și altora, puțin, din privilegiul pe care l-am avut, lucrând împreună mai bine de treizeci de ani”, aşa cum afirma Marinescu. În aprilie 2012, marelui actor Ştefan Iordache i-a fost acordată post-mortem o stea pe „Aleea Celebrităților” din Piața Timpului din București, dezvelită de sora sa, Ileana Iordache. De asemenea, i s-a conferit, in memoriam, o stea din aur din partea unei case de bijuterii, dar și „Placheta Bucureștiului”, toate, în semn de respect și apreciere pentru activitatea sa excepţională în slujba culturii naţionale.
TEMPLATE Facebook poze
Exact acum un an, la 3 februarie 2023 când Ștefan Iordache ar fi împlinit 82 de ani, interpreta Sanda Ladoși scria într-o postare pe Facebook următoarele: „Aveam să îl întâlnesc în 1993 pe cel care a fost și este o mare stea a cinematografiei și teatrului românesc. Ștefan Iordache. Meritul total este al celui care a gândit acest cuplu muzical, Dan Iagnov, compozitorul duetelor noastre și a unora din cele mai importante și frumoase cântece ale mele. Sunt binecuvântată! Ștefan Iordache a fost o experiență în care scena a atins alte cote, cele ale sublimului. Am învățat multe de la dânsul și am realizat, fiind în preajma lui, că nu notorietatea te face măreț, ci spiritul. Avea un spirit aparte și o liniște, o așezare extraordinară care m-a făcut să îmi regândesc abordarea în ceea ce privește statutul de artist.Valoarea nu stă în faimă, valoarea stă în suflet, dar cât trebuie să treacă să îți dai seama! Așa s-au născut unele din cele mai frumoase duete, care au ecou și astăzi. Regretul său și al meu a fost că înainte de a ne părăsi își dorea un duet pe care să îl facem împreună. Sper că și-a găsit locul printre stele, deoarece aici pe pământ îl are în sufletele noastre. Somn lin, maestre! Astăzi ar fi fost ziua lui…” Pentru astăzi, am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://www.cinemagia.ro/actori/stefan-iordache-2286/
https://www.dmtr.ro/artist/iordache-stefan/
http://www.ziare.com/stefan-iordache/biografie
https://yorick.ro/stefan-iordache-mi-a-placut-sa-traiesc-sa-exist/
https://radioromaniacultural.ro/portret-stefan-iordache-actorul-rege-un-aristocrat-al-artelor-spectacolului/
https://newsweek.ro/cultura/15-ani-fara-actorul-stefan-iordache-care-moare-fara-copil
https://music.youtube.com/channel/UCSIUMuk02mE0HzVzgJr2Y-w
https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/portret-cum-a-devenit-stefan-iordache-cel-mai-1813668.html
https://music.apple.com/us/artist/stefan-iordache/286701829
https://romanialibera.ro/special/stefan-iordache-vreau-sa-lupt-cu-moartea-vreau-sa-o-vad-sa-o-simt-134302/
https://www.uniter.ro/documentar-video-stefan-iordache-80-actorul-rege/
https://www.viva.ro/vedete-si-evenimente/sanda-ladosi-despre-relatia-cu-stefan-iordache-2955730
https://catalinbadulescu.wordpress.com/tag/stefan-iordache/
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-iordache-mi-a-placut-sa-traiesc-sa-exist/
