Ștefan Hajdu, sculptor francez de origine ungaro-evreiască

Ștefan Hajdu, cunoscut și sub numele de Étienne Hajdú (născut István Hajdú, 12 august 1907, Turda – d. 24 martie 1996, Bourg-la-Reine, Paris), a fost un sculptor francez de origine ungaro-evreiască din Transilvania.

În Turda, în Parcul din Piața 1 Decembrie 1918, se află o placă comemorativă dedicată sculptorului Ștefan-Étienne Hajdu, realizată de artistul local Suba Laszlo.

Mai multe detalii

Exposition d’Etienne Hajdu à la médiathèque Louis Aragon de Bagneux

Olivier Victor Marius DUMAY – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Etienne Hajdu exposition à la mediatheque Louis Aragon de Bagneux Photo Olivier Dumay.jpg
• Creată: 5 decembrie 2020
• Încărcată: 5 decembrie 2020

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Hajdu#/media/Fișier:Etienne_Hajdu_exposition_à_la_mediatheque_Louis_Aragon_de_Bagneux_Photo_Olivier_Dumay.jpg
Între 1923 și 1925, Hajdu a studiat arta decorativă la Școala Tehnică de Artă Decorativă din Ujpest, Budapesta, iar în 1926 a continuat studiile la Școala de Artă Decorativă din Viena. În 1927, s-a mutat la Paris, unde a fost elev al lui Antoine Bourdelle la Académie de la Grande Chaumière timp de 6 luni, iar ulterior a studiat cu Niclausse la Școala de Artă Decorativă până în 1929. A descoperit lucrările lui Fernand Léger în același an, ceea ce i-a influențat profund direcția artistică. În 1930, a intrat în grupul de artiști format din Vieira da Silva și Árpád Szenes, iar din 1934 s-a dedicat curentului abstracționist.

După ce a devenit cetățean francez, și-a satisfăcut serviciul militar în 1931-1932. În 1935, a călătorit în Olanda, iar în 1937 a vizitat Grecia și Creta. A studiat biologia sub îndrumarea lui Marcel Prenant la Universitatea Muncitorească (Université ouvrière).

În 1939, Hajdu a expus alături de Vieira da Silva și Árpád Szenes la galeria Jeanne Bucher, care a continuat să îi prezinte lucrările și în anii 1946, 1948, 1952 și 1957. După mobilizarea din timpul războiului, a fost demobilizat și a lucrat la o uzină de aluminiu de lângă Tarascon și la o fabrică de marmură în Bagnères-de-Bigorre. În 1947, a început să predea sculptura la atelierul lui Fernand Léger. În 1950, și-a construit o casă-atelier la Bagneux.

Arta sa a început să includă elemente abstracte între 1932 și 1934, însă abia după 1950 și-a creat un stil propriu, caracterizat printr-o fuziune între abstract și organic. Hajdu a realizat lucrări în diferite medii, inclusiv sculpturi, basoreliefuri, altoreliefuri din lemn, marmură, onix, bronz, plumb, aluminiu și cupru. De asemenea, a creat „ștampile” (denumite „estampilles” de el) pe hârtie.

Lucrarea sa este profund influențată de filosofia brâncușiană, aspirând către puritatea formei și redând viața organică a materiei. Stilul său se distinge prin inteligența tactilă, ritmuri lente și o predilecție pentru liniile curbe și planurile ondulate. În lucrările sale, lumina joacă un rol esențial, dezvăluind formele și transfigurându-le prin subtile tranziții în umbră.