Jurnal FM 
Ștefan Călărășanu, sculptor român
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 2, 2025
Ștefan Călărășanu, (n. 9 martie 1947 la Turnu-Severin, România, d. 2 decembrie 2013), a fost un sculptor român, autor al numeroaselor lucrări de artă monumentală și creatorul trofeului Festivalului Dramaturgiei Românești de la Timișoara.
Născut la 9 martie 1947, la Turnu-Severin, Ștefan Călărășanu a studiat la Institutul de Arte Plastice din Timișoara, promoția 1973, apoi a lucrat doi ani în atelierul sculptorului George Apostu (1973–1975). A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Ștefan Călărășanu a sculptat timp de 36 de ani. Bilanțul este unul de excepție: 18 expoziții personale (1982-2010) și 23 de expoziții de grup (1990-2010) în galeriile din Timișoara și alte orase din România, Franța, Germania, Olanda, SUA, Ungaria, Grecia, Austria și Italia. A participat la 10 simpozioane de sculptură (1991-2010) și a realizat 18 lucrări de artă monumentală (1991-2012) în Timișoara și în diferite agore publice din țara și străinatate (Cehia, Menfi-Italia). S-a stins din viață în luna decembrie 2013, la doar 66 de ani.
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/work-hands-sculptor-stonemason-5275153/
Sursa foto: http://www.orizonturiculturale.ro/ro_proza_In-memoriam
Ștefan Călărășanu a expus la Galeria Helios din Timișoara (1982, 1985, 1987, 1992, 1996, 1998, 1999), Galeria Vega (1992), Lugoj (1986), Paris (1991), München (1993), Haga (1997), Tours (2005), precum și la Muzeul de Artă din Timișoara (2010).
Lucrări monumentale
Printre creațiile sale se numără:
– Martir (piatră, 1991, Lugoj)
– Isus Cristos (piatră, 1991, Lugoj)
– Compoziție (piatră, 1984, Timișoara)
– Clopotul libertății (piatră, 1994, Timișoara)
– Cruce (lemn, 1995, Republica Cehă)
– Monumentul deținuților politici (marmură și fier, 1997, Turnu-Severin)
– Clopotul (piatră, 1998, Reșița)
– Constantin Brâncuși (bust, Timișoara)
– Monumentul funerar al poetului Stoica (2012, Jimbolia)
– Clopot (2012, Memfis, Italia)
Ștefan Călărășanu a câștigat Marele Premiu Național „George Apostu” (Arad, 1998) și Premiul Juriului Național (București, 2005).
