Jurnal FM 
Ștefan Braborescu, actor român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 4, 2026
Ștefan Braborescu a fost un actor român remarcabil, distins cu titlul de „Artist al Poporului”. S-a născut pe 31 august 1880, în Caracal, Olt, și a decedat pe 4 ianuarie 1971, la București.
În decembrie 1921, împreună cu actorul și scriitorul Sandu Teleajen, poetul Aurelian Păunescu, romancierul Ionel Teodoreanu, povestitorii A. Alexandrescu și Adrian Pascu, și poeții Al. Al. Leontescu, L. Negruzzi, Emil Serghie, Const. Goran, Emil Bărbulescu, M. și Gr. M. Sturdza, a fondat revista „Gândul nostru” la Iași, despre care Nicolae Iorga spunea că era „foarte modestă”.
Ștefan Braborescu
Braborescu și-a făcut studiile secundare în orașul natal și în Craiova, la Liceul Central. În 1907, a început studiile la Facultatea de Drept din București, în paralel cu Conservatorul de Artă Dramatică. A absolvit Dreptul în 1911, iar apoi a fost angajat de Emil Gârleanu la Teatrul Național din Craiova, unde a jucat alături de soția sa, Lucia, timp de trei stagiuni. După ce a obținut succes pe scenă, în 1914, Mihail Sadoveanu l-a adus la Teatrul Național din Iași.
Printre piesele pe care le-a pus în scenă se numără „Meșterul Manole” și „Cruciada copiilor” de Lucian Blaga, dar și alte lucrări ale autorilor români. Ca actor, a interpretat cu finețe și sobrietate mai mult de 300 de roluri, dintre care se remarcă Pepelea din „Sânziana și Pepelea” de Vasile Alecsandri, Ștefăniță din „Viforul” și Ștefan cel Mare din „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale. Critica de specialitate a menționat și interpretările sale din piese precum „Strigoii” de Henrik Ibsen, „Intrigă și iubire” de Friedrich Schiller, „Idiotul” de Feodor Dostoievski, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki și „Puterea întunericului” de Lev Tolstoi.
În semn de recunoaștere a meritelor sale în domeniul artei dramatice, Braborescu a primit mai multe distincții, printre care și Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, clasa a II-a, acordat pe 28 noiembrie 1969, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înființarea Teatrului Național din Cluj.
