Ștefan Bitan, critic și istoric literar român

Ștefan Bitan (n. 11 ianuarie 1929, Sălsig, Maramureș – d. 1 februarie 2019, Cluj-Napoca) a fost un important critic și istoric literar român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 1953, iar în 1969 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Esenin și lirica europeană.

A fost profesor de literatură universală și comparată la Facultatea de Filologie (Litere) a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, precum și profesor la Catedra de Limbă și Civilizație Românească a Universității din Lisabona, între 1975 și 1980.

În perioada 1957-1963, a fost redactor la revista Tribuna.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-notebook-paper-writing-1854169/

Debutul său literar a avut loc în Almanahul literar în 1954.

Opere
Ștefan Bitan a semnat numeroase lucrări de referință, printre care:

• Serghei Esenin, monografie (1969, ediția a doua, 1996)
• Labiș. Albatrosul ucis, eseu monografic (1970)
• Istoria literaturii universale. Sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (1971, Editura Universității Babeș-Bolyai).

Recent, la Editura Școala Ardeleană, a apărut volumul Serghei Esenin în viziunea și tălmăcirea lui Ștefan Bitan, care reunește texte critice și traduceri din lirica celebrului poet rus.
Ștefan Bitan a tradus lucrări semnificative din literatura mondială, printre care:

• Manuel Alegre, Țară de april (1995)
• José Augusto Seabra, Gramatică greacă (1999)
• Serghei Esenin, Ultimele poezii, cu un Cuvânt înainte de Ștefan Bitan (2006)
• Fernando Pessoa, Mensagem/Mesaj, ediție bilingvă (2007)

De asemenea, a contribuit la diverse volume colective și antologii, publicând versuri, eseuri și traduceri din limbi precum engleză, franceză, rusă, spaniolă și portugheză în reviste prestigioase, printre care Tribuna, Steaua, România literară, Contemporanul, Familia, Cronica, și Scrisul bănăţean.

Sursa: https://uniuneascriitorilor.ro/