Stan Laurel, actor și regizor american de origine britanică

Stan Laurel (născut pe 16 iunie 1890, în Ulverston, Anglia – decedat pe 23 februarie 1965, în Santa Monica, California, SUA) a fost un actor de comedie britanic, cel mai cunoscut pentru parteneriatul său cu Oliver Hardy în faimoasa echipă Laurel și Hardy. Deși era cunoscut pentru rolul său de neghiob naiv, Stan Laurel a fost adevărata forță creativă din spatele acestui duo comico-legendar. Împreună cu Hardy, a realizat aproximativ 100 de scurtmetraje între 1921 și 1950.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stan_Laurel#/media/Fi%C8%99ier:Stan_Laurel_c1920.jpg

Născut Stan Jefferson într-o familie de manageri și actori, a început să câștige notorietate ca comedian de music-hall în adolescență, lucrând în circ, musicaluri și piese de teatru. La începutul anilor 1910, a urmat exemplul lui Charlie Chaplin, lucrând în trupa de comedie a lui Fred Karno. După destrămarea trupei în 1913, a migrat în Statele Unite, unde a lucrat în filme și vodevil, schimbându-și numele în „Laurel” din superstiție, crezând că numele său de scenă cu 13 litere ar aduce ghinion. Primul său scurtmetraj a fost „Nuts in May” (1917). La începutul anilor 1920, a avut un succes modest cu propria sa serie de comedii, însă în curând a trecut la regia și scrierea gagurilor. În 1925, a semnat cu Hal Roach Studios, unde și-a asumat rolul principal în spatele camerelor de filmat. În 1926, el și Oliver Hardy au devenit parte din ansamblul „All-Stars” al lui Roach, iar în 1927 au făcut echipă oficială. Prima lor mare comedie a fost „Putting Pants on Philip” (1927).

În filmele lor, Stan Laurel și Oliver Hardy au interpretat doi prieteni naivi, mereu optimiști. Așa cum a descris chiar el, erau „două minți fără un singur gând”. Laurel, personajul slab și lipsit de vicleșug, era de obicei cel care provoca problemele, în timp ce Hardy, un bărbat masiv și autosuficient, nu reușea niciodată să-și ducă planurile la bun sfârșit. Cu un ritm impecabil și o expresivitate facială uimitoare, cei doi reușeau să transforme fiecare situație simplă într-o „nouă mizerie frumoasă”. Caracterizat de o pălărie prea mică și un zâmbet inconfundabil, Stan Laurel devenea un personaj amuzant și inofensiv, mereu zdrobit de mânia lui Hardy. Popularitatea lor a explodat odată cu sfârșitul erei filmului mut, iar comediile lor din perioada respectivă, cum ar fi „The Battle of the Century” (1927), „Leave ‘Em Laughing” (1928), „Two Tars” (1928), „Liberty” (1929) și „Big Business” (1929), au devenit adevărate clasice ale cinematografului.

Laurel și Hardy au reușit cu succes tranziția de la filmele mute la cele sonore, iar accentul britanic al lui Laurel s-a potrivit perfect cu caracterul său, contrastând cu accentul sudic al lui Hardy. În perioada 1931-1937, au lucrat împreună la filme sonore de succes, cum ar fi „The Music Box” (1932), care a câștigat un Oscar pentru cel mai bun subiect scurt. Au continuat să realizeze lungmetraje, inclusiv „Sons of the Desert” (1933), „Babes in Toyland” (1934) și „Way Out West” (1937), care sunt considerate și astăzi capodopere ale comediei.

Pe lângă contribuțiile sale ca actor, Stan Laurel a fost și un scriitor talentat, iar majoritatea gagurilor din filmele lor au fost create de el. În ciuda succesului lor imens, în anii 1940, filmele realizate de Laurel și Hardy pentru alte studiouri au avut o calitate mai scăzută și au fost mai puțin apreciate de critici și fani. După moartea lui Oliver Hardy în 1957, Stan Laurel a primit în 1961 un premiu onorific al Academiei pentru „pionieratul creativ în domeniul comediei cinematografice”.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Stan-Laurel