14 decembrie 1845 – Înființarea Societății studenților români

Societatea Studenților Români a fost înființată la 2/14 decembrie 1845, la Paris, de către studenții români aflați la studii în capitala Franței. Printre inițiatori s-au numărat Ion Ghica, ales președinte, alături de C. A. Rosetti și Scarlat Vârnav, care au îndeplinit funcțiile de secretari. Societatea a avut ca obiectiv sprijinirea tinerilor români lipsiți de mijloace materiale, încurajarea studiilor și promovarea idealului unității politice a Țărilor Române.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Societatea_studentilor_romani.jpg

În anul 1846, organizația a înființat la Paris o Bibliotecă română și a devenit un important nucleu de afirmare a ideilor naționale românești. Poetul francez Alphonse de Lamartine a acceptat funcția de președinte de onoare al societății, iar ulterior, în calitate de ministru al Afacerilor Externe al guvernului revoluționar provizoriu, a acordat sprijin moral și politic activităților acesteia.

Printre membrii fondatori și susținători s-au numărat numeroase personalități care aveau să joace un rol esențial în formarea statului român modern, precum Ion și Dumitru Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu. După finalizarea studiilor în străinătate, aceștia s-au întors în țară și au contribuit decisiv la viața politică și culturală românească.

În interiorul grupului au existat și diferențe de opinii, mai ales între Ion Ghica și C. A. Rosetti. După revenirea acestora în țară, coordonarea societății a fost preluată de Nicolae Bălcescu, care a continuat să-i ghideze activitatea.

În anul 1847, Societatea Studenților Români din Paris număra 131 de membri cotizanți, reflectând amploarea și influența de care se bucura în rândul tinerilor români.

Ion Ghica evocă existența societății în Scrisori către V. Alecsandri, subliniind caracterul solidar al acesteia și rolul său în sprijinirea studenților români din Paris, precum și patronajul exercitat de Alphonse de Lamartine.

Societatea a reușit să editeze și o revistă cu același nume, difuzată inclusiv în Principatele Române. Printre colaboratorii publicației s-au numărat G. Crețeanu, A. I. Odobescu, D. Berindei, G. Lecca și G. Florescu, acesta din urmă fiind redactor-șef.

Un episod semnificativ din istoria societății îl constituie vizita lui Badea Cârțan la Paris, când a fost găzduit de membrii Societății Studenților Români, care i-au organizat o recepție de rămas-bun după o săptămână de ședere.

În contextul mișcărilor studențești pariziene din perioada 1845–1847, declanșate de suspendarea unor catedre considerate simboluri ale democrației la Collège de France (Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz), studenții români au participat activ. În acest cadru, Societatea Studenților Români a organizat la 17 ianuarie 1847 o manifestație proprie, desfășurată în fața locuinței lui Edgar Quinet, cunoscut pentru simpatia sa față de cauza românească.