1920 – A fost înființată Societatea Compozitorilor Români

La 2 noiembrie 1920, la sediul Conservatorului din București, a luat ființă Societatea Compozitorilor Români, un organism profesional creat pentru a proteja și susține drepturile fundamentale ale creatorilor de muzică. Printre semnatarii actului de constituire s-au numărat personalități precum Ion Nonna Otescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Brăiloiu, Dumitru Georgescu-Kiriac, Mihail Jora, Filip Lazăr, Dimitrie Cuclin, Constantin Nottara, Mihail Andricu, Theodor Rogalski și Sabin Drăgoi. Transilvănenii Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu și Ion Vidu, absenți din Capitală, și-au transmis în scris acordul pentru a adera la organizație, iar George Enescu, aflat în străinătate, a acceptat să devină președintele Societății, susținând activ proiectul.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu#/media/Fi%C8%99ier:Georges_Enesco_1930.jpg

Cu această ocazie, s-au ales membrii primului comitet de conducere și s-a stabilit Programul Societății, care își propunea să sprijine dezvoltarea producției muzicale românești, să promoveze publicarea și interpretarea lucrărilor muzicale, să apere drepturile de autor ale compozitorilor și, în final, „să se ocupe de orice chestiune care ar atinge muzica sau muzicienii români”. Aceste patru direcții principale și-au păstrat relevanța, fiind incluse și în articolele ultimului Statut al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) din 1993.

Fondatorii și-au exprimat dorința clară de a construi o instituție de importanță națională, dedicată susținerii și promovării valorilor muzicii românești și apărării intereselor profesionale, morale, sociale și materiale ale membrilor. După instaurarea regimului comunist, Societatea a fost reorganizată conform modelului sovietic și și-a schimbat numele în Uniune.

Sursa: https://ucmr.org.ro/despre-noi/istoric/